Și ce să vezi? Deși nu mi-am dus intenția până la capăt (din pricină de ”insuficiență fizică”, nu că n-aș fi vrut), cumva-cumva... ori c-au simțit, ori că le-a mirosit că-i rost de gâlceavă, s-au aliniat la loc, chiar mai bine decât prima dată... astrele-n pula mea, astrele!!!
Și-acum un lucru e clar: de plictisit n-am cum să mă plictisesc!!!
Da-mi vine în gând urarea românească, unică în lume: ”serviciu ușor”... cum mă ”ușor”?
Că nimic ce merită nu-i ușor, toate-s complicate și înodate și-ți vine să-ți bagi... și tocmai d-aia.
Ce-ar fi să ne urăm ”să nu te plictisești”?
Biiine boss, merci!!! Io-s regina neplictisitului, cu talentul meu incomensurabil de a mă băga în cele mai inedite situații. Cică: ”scrie o carte!”... Ce vorbești mă? Mi-o pun ăștia la raionul SF :-)))))))
Și ca să citez din Mihaela Baran:
- Un Jack, te rog.
- Simplu?
- Nu coaie, dă-mi-l complicat!
Nici Jack nu mai e ce-a fost!
Zice un meme celebru: ”Ce-i aia ”normal”? E un program la mașina de spălat!”... nu zău? Bumbac, sintetic, delicate, lână, ”normal”... ciuciu. Băăăă, nici la mașina de spălat nu-l am, io zic că-i un semn!
Have fun people, că de restul se ocupă astrele :-)))))))))))))))