I-am cheltuit pe toți plus ”banii de buzunar” pe o lună ca să-mi cumpăr o chitară clasică. Avea un sunet cald care te învăluia ca brațele unui amant în prima seară (nu c-aș fi știut pe-atunci cum e).
Cu chitara aia m-am dus, căcată în izmene, la audiție la Cenaclul Flacăra. După Adrian Bațu a urmat chiar el: Adrian Păunescu. A zis scurt, chirurgical: intri după Tatiana Stepa.
Când m-am trezit pe scenă am înțepenit!
Erau 10.000 de oameni pe stadion. Melodia era compusă de un prieten pentru mine, lină, fără accente... așa m-a văzut el. Noroc cu reflectoarele. În bezna de aplauze am cântat cum nu mai cântasem niciodată. Prietena mea îmi plângea pe umăr la final. Tata mi-a interzis să mai ies din casă o lună (apărusem în ziar), aveam 14 ani și evadasem pe geam (cu chitară cu tot) ca să mă duc la Cenaclu.
Au trecut anii, prietena mea, chitara, era din ce în ce mai rablagită... nu conta, cântam rar, la beție, pentru prieteni care oricum erau surzi de la prea mult alcool.
O vreme n-am mai cântat deloc, n-aveam timp!
M-am dus la un prieten într-o seară, avea o chitară aruncată într-un colț, ne-am îmbătat, am acordat-o și am cântat toată noaptea.
A doua zi eram la Magazinul Muzica. Cu ochelari de soare ca să acopăr excesele din seara precedentă.
M-au întrebat ce doresc. O chitară.
Ce anume? Nu știu, vreau să văd care ”vorbește cu mine”... s-au uitat ca minuni, m-au dus în zona cu chitare și m-au lăsat în boii mei.
Am acordat fiecare chitară din magazin, de la mizerii care sunau a clopot spart până la bijuterii pentru care ar fi trebuit să fac rate în bancă. După vreo 5 ore am ales.
Ibanez-ul pe care îl am acum suna cald și-mi stă mânușă în mână. Am trădat-o des, ba pentru parapantă, ba pentru muncă, ba pentru dans.
Uneori o abuzez până fac bătături la degete, alteori o las în cui cu anii... nu pare să se supere, de fiecare dată când pun mâna pe ea am aceeași senzație de ”part of me”. N-o simt ca pe un obiect străin.
Am acordat-o azi, sună perfect. Se mulează perfect pe mine, bine... nu-mi mai simt buricele de la degetele mâinii stângi dar nu contează.
Ce dată e azi? 11 octombrie? Mnoh, e deja 12... octombrie, că ora e 5.30 :)))))))
Would you change?
