Beware of the brain fart!

Beware of the brain fart!

miercuri, 29 noiembrie 2017

Sfaturi si sfatuitori

Evident ca am o teorie si despre subiectul asta... am o teorie despre orice, iar asta suna cam asa:

Inainte de a urma un sfat, uita-te bine de la cine vine.

Io stiu ca tot patitu-i priceput, dar...
Evit sa urmez sfaturi de business de la cineva care nu se caca de foame, sfaturi despre relatii de la cineva care inca mai plange in pumni dupa "fosta", sfaturi psihologice de la unu' cu capu-n pioneze (mai in pioneze decat al meu), sfaturi de fashion de la una care zici ca a cazut in cosul de rufe, recomandari de stomatologi de la unu' cu doi dinti in gura, recomandari de diete de la grase si sfaturi despre mahmureala de la abstinenti, opinii despre viata sanatoasa de la una cu poseta plina de pastile si care dupa ce mananca paine prajita ia Dicarbocalm.

De ce? Pentru ca-mi vine spontan intrebarea: daca esti asa de priceput, cum 'zda ma-tii de esti in rahat fix pe subiectul la care te dai expert? Pentru ca n-ai cum sa inveti sa inoti de la unul care se ineaca in lighean!!!

Deci, sfatul meu (muahahahahaha) este: inainte de a deschide urechile, deschide ochii!!!

Daca te straduiesti suficient...

...poti sa-ti tragi singur un sut in cur!

Mie-mi spui?
Cum ar fi sa n-ai timp nici sa tragi un partz dar sa treci de la windoze la OS si simultan sa constati ca ai nevoie de Photoshop (despre care oricum n-aveai habar)?

Mno, fix asta am facut eu!
Trebuie sa recunosc ca dupa ce l-am injurat copios pe Mache (nah, ca are si-un nume), fie si doar pentru aberatia de a avea X-ul de inchis orice in stanga... fra', am dat click in dreapta sus o viata de om :-)), am ajuns sa-mi fie relativ drag. O iubire cu nabadai (inca) dar pare ca se imblanzeste, ori eu devin toleranta avand in vedere cat de repede se misca.

Frate, dar Photoshopu' era sa-mi vina de hac! Cica "uita-te la tutoriale pe youtube"... really?
Cine are rabdare sa se uite la un cre(s)tin care s-a filmat 10 minute (is multe cand te grabesti, trust me), in conditii ideale de contrast cum face Quick Selection perfect dintr-un click? Io!!!
Si dup-aia m-am frustrat vreo 3 ore, cu o poza care avea fundalul "blended" cu personajele. Cica: de ce nu incepi cu ceva simplu? Ca nu de aia am nevoie! Am nevoie sa-i "tai" p-astia si sa-i mut altundeva! D-aia.

Mortii tai, cu layerele tale, cu selectiile vietii, cu meniurile care nu functioneaza pentru nu esti unde crezi tu (si unde pare vizual) ci la dracu-n carti... pana alaltaieri seara, cand am avut o discutie cu el (cu Photoshopu', desigur) si i-am zis: bai coite, io mi-am facut casa in Sketch in trei zile (si aia avea puncte cardinale, cote, unghiuri, dimensiuni, materiale si-n plus era "in proiectie"), nu ma faci tu pe mine... mars la cotet. Si-n vreo ora produsesem primul afis... o mizerie cu craci (nepublicabil), daaar... primul.

Dupa inca vreo 3 ore mai facusem unul... daaa, stiu... o mizerie si ala, dar facea serviciul la modul decent si in timp util.

Acum ma joc cu orele, pana si bateria lui Mache ofteaza, si sunt increzatoare ca-i dau de cap. Fac niste experimente de ma umfla rasul... traiasca Undo si Step Backwards (ca nu putea sa-i pui mai multi de Undo ca la orice aplicatie normala, pfffff).

WTF e cuvantul de ordine zilele astea, da-l zic fara furie, nea Ion style: decat sa zici "OF", mai bine zici "EH".

Concluzia: ai o problema? Rezolva-ti-o singur! N-astepta mura-n gura si nici nu ofta ca nu te-ajuta nimeni (cu notabile dar putine exceptii)... pune mana si fa! Dureaza mult? Ghinion! O sa dureze din ce in ce mai putin.

Oooo, dar nu-s astea singurele suturi in cur pe care am reusit sa mi le trag... mai am vreo 2-3 dar despre astea vorbim altadata :-)

Have fun people... even when shit hit the fan.


marți, 7 noiembrie 2017

Transgender aka...

cum să faci din două coaie o pizdă.

Se iau două coaie hotărâte, li se subminează încrederea și li se grefează insecurități artificiale.
Când sunt frăgezite, se adaugă două laude și-un extaz și e aproape gata.
Se pune în 2-3 situații incerte, se oferă soluții.
Dacă încă n-a crăpat, se dă cu cremă... de mâini. Să fie moale și pufoasă, că tare nu mai are de ce.
Se protejează și se alină.
Se servește rece. Țeapăn de rece!

marți, 31 octombrie 2017

Căcarea pe sine - atribut al feminității

În zilele noastre, orice purtător de cromozom Y, cu puța cât aluna și/ sau maturitatea emoțională a unui pui de găină abia eclozat, care dorește să-și fâlfâie public masculinitatea, o va face prin "deținerea" unei demoazele "in need".
Cu cât mai "needy" plăpânda ființă, cu atât mai dezirabilă.
E complicat să aperi o femeie care se teme doar de demonii ei, dar de șoricel, păienjenel, șerpișor... paaana mea... poate oricine.

Așa că dragele mele ardeți-o delicat, grațios și sfios... că bărbați sunt din ce în ce mai puțini, dar de wanna be e plin pământu'... lăsați-l dreaq pe fătfrumos care vă apără de zmei și mulțumiți-vă cu unul care vă apără de muște, altfel se duce de râpă natalitatea și te miri că rămâneți virgine până-n veac.

Căcați-vă pe voi, la figurat desigur, de orice plăsuță, cuiuț, țevuță, insectuță, mașinuță, cafeluță, lăcrimuță... căci un penisuț cu căpuț va fi mai mult decât fericit să vă ocrotească, să vă servească și să se mândrească cu voi.
Să nu dea necuratu' să dați vreun semn de putință ca să i se pară respectivului că e depășit, că instant se va simți inutil și-și va căuta alt obiect (subiect?) al protecției.

Să nu ziceți că nu v-am zis!

Hai nuapte bunuță și somnic ușor :P



sâmbătă, 28 octombrie 2017

Jurnal de aventură - țuțundreaua

Pentru că nu vreau să fac reclamă proastă, poate a fost doar o întâmplare, poate n-am avut noroc sau poate era cu dedicație, vom numi chestiunea în cauză "țuțundrea" iar unitatea de măsură "cot".

În prostia mea, plec de la premiza că dacă faci țuțundrele, știi toată legislația care atinge subiectul, nu de alta dar ca să nu pățești vreo nesărată... ei bine... în frumoasa țară balcanică nu-i așa.

Eu aveam o țuțundrea de 6 coți, urâtă ca porcu', care trebuia schimbată și dacă tot o schimbam, am zis să-i pun și un coclender.
A venit omul să măsoare, zice: pentru coclender trebuie s-o facem de 5 coți.
Zic: e vreo reglementare legată de dimensiunile țuțundrelei?
Zice, fără să stea pe gânduri: 5 coți.

Ce să vezi? Există o reglementare, dar datorită condițiilor de "climă" țuțundreaua trebuie să aibă 6 coți iar eu trebuie s-o schimb, cu tot deranjul și cheltuielile aferente.

Și stau cu mâna la falcă a pagubă și mă gândesc dacă trebuie să învăț toate legile acestei țări, din toate domeniile, toate specificațiile tehnice și toate meseriile.

Urăsc să fac micro-management, prefer oricând să deleg unor profesioniști dar se vede treaba că nu funcționează așa.

Până una-alta, fac calcule ca să văd dacă sunt calibrate corect cablurile de curent și verific tot ce-i important că n-aș vrea să constat că mai am astfel de "troieni" în ogradă.
În rest, toate bune, merci de înrebare :))))

vineri, 27 octombrie 2017

Jurnal de aventură - everything is falling...

... in place :)))))

Ce-i drept, mai e foarte puțin până la inaugurare și era chiar momentul să se așeze toate.

Dar am primit și un "premiu" nesperat, într-un moment de clarviziune mi s-au lămurit niște dileme care bărzăuneau subconștient de ceva vreme prin mintea mea. Astfel am putut să închid acel sertar al minții definitiv, că-mi cam stătea în drum și mă împiedicam frecvent de el.

Merg luminile de party, pupitrul l-am modificat și e cât o zi de post, am făcut ordine în bar, am așezat în forma finală mobilierul.
Mai am de tras cateva cabluri, de făcut niște retușuri, de montat lămpile în bar... futu-i câte mai am... și părea aproape gata!!!

Încep deja să gândesc retrospectiv, mai am febră musculară doar pe alocuri, îmi zâmbesc amintiri din fiecare colț al sălii și încotro mă uit îmi vine să râd de câte o fază întâmplată acolo.

Am învățat cuvinte noi: dimabil, autoforant, cardioid, dmx, rgb, molly și vă mai zic când mi le-oi aminti.
Am căpătat skilluri noi, am învățat să folosesc scule de care înainte îmi era frică și am făcut lucruri de care sunt mândră.

Trebuie să le mulțumesc, și nu e la mișto, tuturor celor care nu m-au ajutat când am avut nevoie, datorită lor am crescut în două luni cât alții în 10 ani.

Mulțumesc celor care și-au dat cu părerea, la obiect sau pe lângă, celor care m-au lăudat și celor care m-au criticat, precum și celor care m-au ignorat.

Evident că le mulțumesc celor care m-au ajutat, fără ei, oricât de tenace aș fi fost, nu reușeam să termin. Voi aveți un loc special în inima mea!

A fost, și este în continuare, cea mai intensă aventură din viața mea și nu-s d-aia care șade pe sofa cu telecomanda în mână. Recunosc că n-am știut la ce mă înham, am muncit de 2-3 la același lucru pentru că am fost toantă, neatentă sau n-am văzut the big picture, mi-am depășit limitele fizice de câteva ori, am clacat odată, m-am distrat cu dinții strânși și am muncit cântând.

De la agonie la extaz, de la dat jos de pe scară ca să dansez salsa la conflict fizic cu un parcagiu (morții mă-tii de dobitoc... wait for it că nu e gata dar n-am timp acu' să mă ocup de tine)...Paso Adelante is alive!!!

Noapte buna!

miercuri, 25 octombrie 2017

Jurnal de aventură - music, flowers & tattoo

Azi a venit Liviu Preda aka DJ LiviuX să-mi seteze sistemul de sunet. Dacă înainte suna bine, acum sună GENIAL. Plin, rotund, echilibrat. Poți să-l dai oricât de tare și nu te zgârie pe creier.
Îți dai seama cât e de tare când stai pe fotoliu între subwoofere și ai impresia că te mută cu tot cu scaun.
Liviu e meticulos, le reglează, le testează, schimbă melodia și-o ia de la capăt. A reușit să facă un sistem (aproape) anti-prost, oricât ai scărmăna butoanele mixerului în devălmășie, tot sună mai bine decât multe sisteme pe care le-am auzit.
S-au livrat toate "auxiliarele": headset, căști, suport de laptop. Sistemul e finalmente complet, up&running.

A treia vază s-a umplut cu flori, tot de la Oana... că musiu Marty s-a zgârcit la două păpădii și s-a dus să se joace cu focul lui Sumedru... gândesc că n-o fi mai rău decât o tobă încinsă de mobră :P.

Iar eu m-am dus la Edy.
E poveste lungă... vroiam de ani de zile un tatuaj dar aveam două dileme: ce și cine?
De "ce" s-a ocupat Mădălina, hăt astă-primăvară, când am văzut niște desene de-ale ei și i-am zis "soro, ăstea ar fi mișto de tatuaje, ia fă-mi ceva personalizat cu muzică, dans și zbor."
În juma de oră îmi trimisese deja schița și e exact desenul pe care îl am acum pe mână.

Mai rămăsese de rezolvat treaba cu "cine". Atâtea tatuaje faded, inexacte, futuimăsiste am văzut, că atunci când văd unul fain întreb spontan "cine ți l-a făcut?" și așa am ajuns la Edy, care e "plin" până la anu' dar mi-a găsit o fereastră.
Nu mi-e frică de ace dar gândul că urma să fiu "ciuruită" în mod repetat... nu era chiar visul vieții mele, da' căcat... n-o fi chiar un cap de țară, mi-am zis.
Deși am ales un loc "sensibil" a fost mult mai ușor decât mă așteptam, cam la 20% din filmele mele din cap și din ce citisem pe net. O fi și-o chestie de percepție deși io nu-s prietenă cu durerea fizică și mai degrabă m-aș declara sensibilă decât rezistentă... ori că mi l-am dorit foarte mult și n-a mai contat.

Acum, sau că nu-mi aduc aminte, sau chiar așa e, mâine nu trebuie să mă scol cu noaptea în cap, așa că mi-am programat 2 beri și o sesiune de butonat telecomanda, că nu m-am mai uitat la televizor de prin iunie.

Enjoy life și... noapte bună :)

marți, 24 octombrie 2017

Jurnal de aventură - poc!

Azi am făcut poc!
După o nouă trădare majoră din partea unui "prieten", senină și lipsită de orice fel de păsare, după o încurcătură de acte și niște treburi urgente, cu deadline la prânz, pe care nu avea cine să le facă și care mă depășeau fizic... am clacat (temporar, "prietenii" mei, nu vă bucurați).
Am tras mașina pe dreapta și am plâns până n-am mai avut lacrimi.
Când am terminat, m-am șters la ochi, am mai stat vreo 5 minute gândindu-mă că poate nu-i dracu' chiar așa de negru și-am plecat la treabă.

De-acolo-ncolo, toate s-au așezat ca mărgelele pe ață, de unde confirmarea faptului că trebuie să pierzi ceva ca să primești altceva în loc.

Suportul de lumini e prins pe tavan, parii sunt legați între ei, mâine îi legăm la curent și-i programăm.
Draperiile sunt gata, au câteva inexactități, dar nu mai am timp să le repar.

Pentru revenirea mea trebuie să le mulțumesc astăzi următorilor: Ionuț, Sorin, Marius și George :) fără voi, azi ajungeam la balamuc!

Noapte bună și "hai noroc" sau "hai siktir"... fiecare după cum merită.


duminică, 22 octombrie 2017

Jurnal de aventură - (aproape) ca țiganul la mal

Am pus 5 lămpi a câte 4 șuruburi și armătura de la placă nu s-a nimerit în calea niciunei găuri.
La a șasea: prima gaură în fier, a doua la fel, trei, patru... mut-o mai in față, mut-o mai la stânga... urmărită de blestemul "malului" nici că vroia să se lase prinsă în tavan.
De la o vreme a început să fie amuzant... lipseau două becuri, scara era pusă prea departe, aspiratorul nu era pornit... paaana mea :))))
Roiam 3 adulți (venise și Marty) responsabili, majori și tehnic alfabetizați să montăm un căcat de lampă împotriva voinței ei.

Da-n schimb am găsit soluții la mai multe probleme, d-ălea mărunte și sâcâitoare, pe care le tot amânam sperând ca tihna budei matinale o să-mi dea vreo idee.

De-acum mă leg de amănunte d-alea pe care le vezi doar dacă ești de-al casei și știi unde să te uiți.

I have a pet: un păianjen d-ăla cu picioare lungi s-a plimbat în fața mopului cât e sala de lungă, ziceai că merge în lesă, așa că l-am cruțat și l-am dus în camera tehnica, să-și facă de cap liniștit.

Sper să termin până joi și, cu puțin noroc să apuc să-mi spăl hainele pentru Borovets, că altfel mă paște o excursie la Mall... nu că mi-ar părea chiar rău... mno, cred că tocmai am decis că n-am timp!

Nopate bună, somn ușor... mâine începe penultima săptămână!





sâmbătă, 21 octombrie 2017

Jurnal de aventură - becuri, mochetă și coduri de acces

Morții ei de "temperatură de culoare", 3000K e un asfințit leșinat, 6000K e o sală operatorie, becuri de 4000 nu găsești să dai cu tunu', de full spectrum să nu mai vorbim.
Nu credeam că va fi o problemă să aleg becurile, ei bine... e!

Mi s-au terminat negresele, și am cumpărat cu kilu', de toate mărimile.
Mâine, în zori de zi... Dedeman. În Auchan n-am mai intrat de o lună, Mall-ul am uitat unde e, bă... da' la Dedeman mă știu toți angajații, de pe toate turele.

Am pus ultimii 35 mp de mochetă... am scăpat de stat în patru labe. Ba nu, mai am plinta... nici p-aia nu pot s-o pun din poziție erectă.

S-a terminat prematur și plinta de la parchet, ori sala se lungește ori io am măsurat dampulea.

Cine-i prost muncește de 2 ori: ce mi-o fi fost în cap când am decis să pun câte 3 roți la un fotoliu? Numa' un pic dacă te foiești în direcția greșită și te dai cu cracii în sus! Prin urmare le-am luat iar la mână ca să le pun câte patru.

Codul de acces , parșiv ales, îmi amintește să proferez un FMM de fiecare dată când îl tastez... dacă sughiți bea apă sau ține-ți respirația :P

Mâine iar curățenie generală, aspiratorul deja se uită dubios la mine. Mopul mă urăște iar lumea mă întreabă: ce mai ai de făcut? Pare gata :)))))
Am o listă de 21 de taskuri, tai unul... scriu alte două... că-s și senilă, băga-mi-aș!

Noroc cu Ionuț, nimerește în cel mai potrivnic moment, dansăm o salsa și mă resetez :))))
- Cu ce să te ajut?
- C-un dans !!!

Hai, noapte bună că mâine încep la 8.00... matinala de mine, care aș dormi până la prânz cu bășini și flori sub pernă :)