Beware of the brain fart!

Beware of the brain fart!

marți, 17 octombrie 2017

Anotimpuri

Muncile repetitive lasă mintea liberă... și păcătoasa, când se vede fără lesă, o ia razna.
Uite-așa am ajuns azi să înțeleg și să sistematizez niște detalii despre cum funcționez.
Trei lucruri nu-mi plac: frigul, lipsa de perspectivă și munca.
D-aia primăvara, când începe să se încălzească și dă frunza, am curaj să iau decizii radicale. Toate demisiile, fără headhunt, au fost primăvara. M-a durut la banană că rămâneam fără job. Mi s-a rupt în trei de timpul investit, de ce va să fie. Aveam să renasc odată cu natura.

Vara e altă poveste. Vara e anotimpul meu de greier. Cânt, dansez, hălăduiesc pe coclauri, muncesc puțin spre deloc. Dorm 3 ore pe noapte, beau de sting. Vara nu-mi pasă. E anotimpul meu și-l trăiesc cu intensitate maximă.

Toamna mă sperie. Nu știu să mor (am trecut razant de vreo 4 ori, oi fi mâță, mai am 5), așa că atunci când totul începe să pălească în jurul meu, mă apuc de proiecte noi. Îmi caut ocupații care să nu-mi lase timp de gândit, de privit, de înțeles. Mă izolez și-mi fac un colț al meu în care să nu mă atingă nici frunza care pică, nici iarna ce va să vină.
Toamna e sezonul meu de începuturi, așa cum primăvara e cel de încheiat socoteli.

Iarna hibernez, am creierul on hold. Iubesc zăpada groasă și albă când acoperă tot căcatul urban de beton. Sub zăpadă nici kitch-ul nu mai e așa de hidos. Da' nu-mi place frigul, nu-mi plac mucii subțirei izvorâți din ger. Nu-mi place fleoșcăiala de după ninsoare. Mă consolez cu patinoarul, de schiat... numai dacă-i musai... da-mi pun schiurile-n cruce, sprijinite-n bețe și-mi fac un șezlong numa' bun de dormit la soare deși mă enervez când văd că m-am bronzat cu ochelari.
Mi-ar plăcea să fie iarnă doar în weekend: de luni până vineri 23-27 de grade și soare iar vineri noaptea să ningă. Sâmbătă și duminica: ger, zăpadă și soare. Duminică noapte să se topească și luni... de la cap. La ce schimbări climatice sunt în ultimii ani, n-ar fi exclus s-apuc vremuri d-ăstea.
Saaaau, aș putea să mă mut în Caraibe și să vin în weekend în Austria. You wish!!!

Iarna mea, aia din cap, se încheie în februarie, de ziua mea. Atunci mă lepăd de "cojoc" și ies din nou la luptă.

Luptă, zen, proiecte, nani... uite-așa mai trece un an.

Asta ca să vezi ce face un râcâit de rosturi de gresie din om :))))

Noapte bună, have fun & fuck off, winter is coming!



Despre oameni

Am fost întrebată deseori, pentru că recidivez în mod constant, de ce nu învăț din greșeli. De ce mă mai expun deziluziilor? De ce-mi las sufletul pe tavă și-mi iau leapșa.

Uite de ce: oamenii vin în viața mea și eu îi primesc cu încredere (poate nu chiar la prima vedere).
Unii mă învață lucruri, de la alții învăț eu fără ca ei să știe, unii mă plac, alții sunt doar ipocriți. Unii mă bagă în căcaturi care nu-s ale mele, alții mă ajută să ies.
Unii mă încarcă negativ cu tenebrele lor, alții îmi încarcă bateriile.
Unii-s de catifea, alții numai coate ascuțite și reproșuri.
Unii îmi sfâșie inima, alții mi-o cos.
Unii vin și pleacă, alții vin și stau.
Unii nu-mi fac nimic da-i știu că-s acolo.

Pentru ăștia puțini care rămân merită efortul de a-i trece prin ciur pe toți ceilalți.
Cei care rămân merită fiecare lacrimă pe care am vărsat-o pentru cei care s-au dus pe calea lor, diferită de a mea.
Toate trădările, bârfele, suspiciunile, incertitudinile sunt prețul pe care-l plătesc pentru oamenii din jurul meu. Și merită!

Dau, iau, o iau peste bot... dar din 10, din 15, din 100... cineva a meritat efortul.

Ce m-a apucat? Am făcut un bilanț... și-am ieșit pe plus!

Noapte buna lume :)


duminică, 15 octombrie 2017

Scrisoare deschisă pentru tâmpiți

Faptul că știu de unde se schimbă sensul de rotație la șurubelnița electrică nu ma masculinizează.
Iubesc, urăsc, mă cert, mă împac. Am toane, mă fardez, iubesc shoppingul, flirtez.

Nu pun 3 pliculețe de zahăr în cafea pentru că mi se lipesc buzele de cană, nu pentru că-s la dietă.
Beau tequila pentru că mă mahmuresc de la băuturile dulci, nu pentru că vreau să-ți fac concurență deși te bag sub masă oricând!

Sunt dependentă de adrenalină și-mi iau doza de câte ori pot ca să vă puteți înțelege cu mine, altfel devin un monstrișor :P.
Uneori dorm până la prânz, alteori muncesc până răsare soarele, nu-i treaba ta pe ce fus orar aleg să viețuiesc.

Împing suta de la piept și dacă tu împingi doar 80, e problema ta, nu a mea.
Nu depind de nimeni deși nu mi-a crescut penis... și nici nu cred că-mi crește în viața asta!

Îmi plac complimentele, îmi place să fiu ajutată și cocoloșită dar nu mor dacă nu-s.  Pot să fac tot ce faci tu și ceva peste.
Nu-s o femela masculinizată, sunt o femeie puternică și dacă nu ești mai puternic decât mine nu fii chitros, șezi în banca ta și nu comenta!
Vii tu să-mi pui cele 326 de șuruburi? Nu. Păi vezi?

Hai siktir și vezi de treaba ta!

Jurnal de aventură - roți, șuruburi și culori

Mă țin mândră că am condiție fizică bună dar manipularea zilnică a 40 de fotolii, uneori ridicate cât să treacă peste alte obiecte (mese, tabureți, cutii cu mochetă) mi-a venit de hac. Nu pot să le târăsc pe parchet că se zgârie, pe mochetă nu alunecă.
ROȚI, le-am pus roți.
Pe Boschulică, șurubelnița electrică, o cumpărasem acum vreo lună, la ofertă împreună cu un alt acumulator... mai bin' să fie decât să lipsească.
Azi am descărcat ambele acumulatoare. Și dacă în alte zile treceam prin mână câteva zeci de șuruburi, azi am înfipt 326. De unde știu? Am cumpărat, aproximând cu pumnul, 327 (așa a zis cântarul de la Dedeman) și mi-a rămas unul. Ălea deșurubate nu se pun.

Mă gândeam de dimineață că e mișto să ai febră musculară peste tot, nici măcar nu poți să te vaiți că nu știi ce te doare mai tare. În plus înveți s-o ignori. E nașpa când e într-un loc, dar când e generalizată, parcă se anulează una pe alta și deși doare, te bufnește râsul.

Weekendul ăsta mi-am mai făcut un prieten: trafaletul cu blăniță. Ăla din burete moale face spume, ăla din burete tare te rupe că trebuie să apeși ca apucatu'... blănița rulz! Șase tăvițe, șase trafaleți, 6 culori... curcubeu în capul meu!
Și scara... hopa sus, hopa jos să văd dacă-i drept. Hopa sus cu trafaletul, hopa jos că-mi trebuie altă culoare.
Un' te duci? La sală :))))) nu la aia de forță dar e totuna!

Indecisă, îl întreb pe Coto: azi mă joc cu vopsele, ce pantaloni să sacrific?
- Oricare, și-așa ți-s mari toți și trebuie să-ți cumperi alții!

M-a dat pe spate logica masculină :)))))

"Ciuc, încă una și mă duc"... noapte bună!

sâmbătă, 14 octombrie 2017

Jurnal de aventură - fudulia strică România

Am mare noroc, îmi mai dă viața câte un șut în cur dar dup-aia are grijă să mă oblojească în cele mai neașteptate moduri... vă povestesc acuș :)

Am considerat că, alături de parchet, sistemul de sonorizare e determinant pentru un club de salsa. Muzica noastră e complexă, cu multe instrumente, cu nuanțe fine, d-aia se aude prost când iese din scule de lăutari sau de bumți-bumți.

După vreo 6 variante, oferite de sunetiști celebri dar care n-au ascultat salsa niciodată, am ajuns la Liviu Preda aka DJ LiviuX, care mi-a explicat niște detalii mai puțin evidente pentru habarnici d-ăștia ca mine și mi-a zis exact ce să cumpăr.

Joi dimineață am plecat cu Ionuț și Skoda lui (mulțumesc Ionuț, nu m-aș fi descurcat fără tine) la București la cea mai mare firmă de scule de muzică din Ro. Le spusesem cu două zile înainte ce boxe vreau să aud.
Mi-au explicat o oră că nu e bine ce vreau eu și îmi arată ei varianta optimă... care s-a dovedit a fi fix opusul la ce cerusem eu.
Mno... să nu fim încăpățânați... doar că aveam un stick cu muzică la mine... primele 2 seturi de boxe au scheunat ascuțit la trompetele lui Willie Colon. Până și inginerul de sunet a rămas uimit da' o ținea pe-a lui: le dregem din mixer... da, sigur!
Boxele mele erau în alt magazin... băi nene, acu' 2 zile v-am zis că pe ăstea le vreau!
Le-au adus repejor iar diferența s-a văzut imediat, a recunoscut și sunetistul.

Ce vreau să vă zic e că oamenii ăștia sunt super-profi pe aria lor de expertiză dar fudulia îi împiedică să accepte că pot exista nișe despre care n-au habar.

Boxele sunt mari, așa de mari că n-au încăput în Skodă deși măsurătoarea zicea că ar trebui să intre. Am luat bașii și un satelit și am plecat în altă parte după mixer. L-am chemat pe Coto și așa a ajuns la Pitești și al doilea satelit.
Am ajuns la sală pe la 21.30 (cred) și ne-am apucat de montat. În maxim o oră aveam sunet... da' ce sunet!!! Cât eram de obosiți, am stat până la 12.00 să ascultăm muzică... creează dependență. Oricât de tare o dai, nu distorsionează deloc, nu te zgârie pe creieri, nu te rupe bass-ul:
Addictive Sound System by LiviuX
Cum o suna după ce vine să-l regleze? Că noi... plug & play și dă-i să meargă.

Că dă dependență mi-a confirmat azi și Sergiu :))) din câtă treabă aveam... ascultam amândoi muzică ba chiar am făcut și câțiva pași de dans la oglindă.

În rest... Tibi a pus logo-ul, eu am alergat iar bezmetică prin Dedeman (mă cunosc toti pe-acolo) și-am ajuns la 10 seara acasă.

Mai am un proiect în derulare, dacă-l termin mâine... sunt Chuck Norris și Superman deodată... și modestă de dau prin băț :)))))

Hai, noapte buna & have fun!

miercuri, 11 octombrie 2017

Jurnal de aventură - mochetă, scara și vaza... bonus: frunze

Mocheta e superbă, a meritat fiecare kilometru până la Buruienești. Se montează spectaculos de ușor, până ajungi pe la colțuri... n-am putut s-o tai nicicum. Și nu-s d-aia care nu ridică 50 de kile, da' băi nene, senzația e că încerci să tai granit cu cutterul. Am pus toate plăcile întregi și am lăsat marginile pentru Coto, că e mai forțos... da' după vreo 7 plăci și-a bagat și el p.la și a decretat că o să continuăm mâine.

Crizantemele minunate pe care le-am primit luni de la familia Mihail au trecut printr-un coș de gunoi (nou, pe post de vază) care curgea și apoi s-au mutat în găleata de mop. O soartă nedemna de așa glorioase flori. Noroc cu Oana care mi-a adus o vaza superbă :) acum stau la loc de cinste.

Am zis că nu bag mâna în apă azi... sufletu'... a trebuit să spăl scara că-mi stătea pe creieri. Cu șpaclul și cu buretele de sârmă am spălat-o și tot nu s-a luat tot jegul de un deceniu. Băi nene, cum poți mă să stai așa? Am râcâit inclusiv o culoare de zugraveală pe care eu personal n-am văzut-o pe pereți, deci e dinaintea ăluia dinaintea mea... paaana mea, apa și detergentul nu-s punctele forte ale românilor.

Îmi intră frunze pe sub ușă, periuța e prea scurtă, trebuie s-o schimb, altfel nu scap de blestemul toamnei. Când bate vântul, îmi ajung frunzele până jos, în sală și ca să fie treaba oablă se mai excită și câte un senzor de se-aprinde lumina spontan.
Azi m-am căcat pe mine de frică :)))) eram singură, eram departe de orice senzor și fleoșc... se-aprinde lumina pe hol, nici "salut", nici "pupă-mă-n cur". Bă, ejti pruost? O fi ea muzica-n blană da' aud când intră cineva... sau nu? Aveam un ciocan în mână, l-am apucat la modul belicos și am inspectat incinta. Nimeni. Misterul a durat până când am dat cu aspiratorul și am găsit un morman de frunze uscate fix în holul cu pricina. FMM toamnă!

Tuborg și noapte bună!

marți, 10 octombrie 2017

Realitatea nu există

Pe bune! Există doar părerea ta, despre orice.
Până și ora la care răsare soarele e o convenție: depinde de forma de relief, dacă iese de dupa munte... îți "răsare" mai târziu. Depinde de cum îl interpretezi tu: se consideră răsărit de la prima rază sau când vezi toată "bila" ( conform bancului cu Bulă, iarba și bila de foc)?

Negru? Ia schimbă lumina... e maroniu cu tentă de albastru.

Temperatura? Vara 17 grade îs morning chill, tot ieși în maiou că aștepți canicula. Toamna... 17 grade îs... friguț... că mai cald de-atât nu se face.

Prima sticlă de bere e... "ce căcat au făcut-o ăștia așa de mică, mai vreau una"... după 3, 5,7,10 (fiecare după ficatul si "antrenamentul" lui) "pfuaaa, că n-o mai termin odată".

Poți să iei absolut orice subiect și să-i chestionezi veridicitatea. Încearcă! Crede-mă, am făcut asta: nu există adevăr absolut!
Există doar părere, percepție, context, dispoziție... you name it.

Contestați și afirmația asta... și eu o fac și încă des... da' futu-i, pare a fi singura care stă în picioare. Și asta e tot o iluzie :P




Jurnal de aventură - unexpected help

Sergiu, să fii sănătos și fericit 1000 de ani :) Nu doar că m-ai ajutat incredibil de mult, nu numai că ești profi și focusat pe treabă dar ești și o prezență agreabilă și tonică, în același timp. MULȚUMESC!

Liviu, informațiile de la tine sunt priceless. Am avut parte de o abordare dezinteresat-profesională, lucru care a contat enorm. Am înțeles în sfârșit despre ce e vorba în propoziție. MULȚUMESC!

George :) abia aștept să facem probe și combinații pentru shot-ul Paso Adelante... tu amesteci, eu mă fac praf !!! Mi-am luat o grijă de pe suflet, bețivii mei nu vor sta pe uscat. MULȚUMESC!

Între timp am frecat/ vopsit balustrada, aproape am terminat upgrade-ul în toaleta fetelor, am făcut probe "de poziție" cu mobila (everything hurts) și... am dansat salsa. Da' bine mă... muzică toată ziua (că altfel n-am chef de muncă), amețită de la diluant și 11 metri de oglinzi... ce putea să iasă? Un vals lent? :))))))

Concluzie: berea peste diluant e o combinație letală :P, încep să-i înțeleg pe aurolaci.

Noapte bună tuturor!



duminică, 8 octombrie 2017

În Eden...

... fiecare și-ar vedea de treburile lui, nu de ale altora.

În Eden, conversațiile private ar rămâne între cei doi oameni care le-au vorbit.

Tot acolo, istoriile inventate s-ar numi science fiction not news.

În Eden când ai bătut palma să faci o treabă, o faci.

În Eden, un conflict rămâne doar atât, nu se lungește ad infinitum.

În Eden faptul că nimeni nu-i 100% rău sau bun, tâmpit sau genial, bou sau vacă, e acceptat și luat ca atare.

Dar... nu trăim în Eden!

sâmbătă, 7 octombrie 2017

Jurnal de aventură - Vițelul, Leontin și nuca

Ceasul a fost pus la 4.30... la 4.00 m-am trezit spontan și definitiv, așa că după ce-am stat juma de oră cu ochii în tavan am decis că-i vremea pentru cafea.
La 6.30, conform planului am pornit la drum.
Vito aka Vițelul, e diesel și are tracțiune spate (FMM de dubă) e gol și se bâțâie pe bălți ca toate visele rele... măcar are cutie manuală :) cu 6 viteze și volanul reglabil.
Plouă peste puterea ștergătoarelor, la Buzău strada e bombardata, ușa laterală scârțâie ca o gașcă de stafii... FMM dubă!
Numărăm fotoliile și mesele, cineva n-a știut aritmetică dar nu e grav. Leontin zice: "Uite două rafturi, sunt tot albe. Nu-ți trebuie?"
"Ba da, cât costă?"
"Nimic, ia-le!".

Las camionul să încarce și mă pornesc la... Buruienești - Neamț.

Alina e copilotul perfect! Nu vrea pipi, nu vrea apă, nu vrea mâncare și în plus pune muzică și vorbește exact cât trebuie, nici mai mult nici mai puțin. Aaaa, și nu se sperie :) nu chițăie la fiecare frână! Să-ți dea Bunuțu' sănătate măi fată dragă!

De la Roman la Buruienești drumul e... off road cu urme de asfalt... denivelările au juma de metru înălțime și n-ai pe unde să le ocolești, Alina a făcut 2 filmulețe, le vom difuza cândva, fără sonor, că nu există atâta beep pe lumea asta :P

Depozitul de mochetă e... întortocheat, ne-am perindat degeaba, toate-s frumoase da' nu ce-mi trebuie mie. Îmi amintesc că am în rucsac mostrele de culoare de la draperii, i le dau omului și-n 20 de min, treaba-i gata. A găsit culorile, ne apucăm de încărcat.
Alina. a primit un pumn de nuci, le sparge gospodărește cu patentul și mă hrănește și pe mine care încerc să așez pachetele în dubă astfel încât să nu-mi flencăne în curbe.
"Doamna n-are astâmpăr, i-am zis că le așezăm noi, dar nu ascultă!" :))) Mno, mi s-a dus buhul și-n Moldova!

La întoarcere a fost... lin! Muzică, povești, ploaie, parbrizul numai "sfinți" pe interior... FMM dubă, cum vine mașină din față, cum se lasă ceața!

Până-n Găești... două accidente, unul grav, unul ușor, zice Waze... căcălau de mașini în coloană! Am luat-o pe la Pădureni, jumate asfalt, jumate macadam... trăiască duba, am ieșit la liman în 10 min, prin niște bălți care ar fi acoperit TT-ul.

Cu toți morțișorii cu care am blagoslovit-o, duba e minunată. Are forță, se-nfige ca un turism și se așează în curbe splendid. Totuși acvaplanează de căcat, și i se duce curu' imprevizibil. Pe uscat o iubesc, pe șleauri ude... FMM. Love & hate :) the perfect combination :P.

Hai noroc (am mai găsit 2 dește de Jack) și noapte bună!