Există trei feluri de bagaje: ”n-am nimic în plus”, ”nu-mi lipsește nimic” și ”aiuristic”.
”N-am nimic în plus” e bagajul pe care urmează să-l cari cu cârca fie pe munte, fie prin alte locuri neatinse de mașină. Cifra magică e trei: 3 tricouri, 3 perechi de șosete, 3 chiloți și dacă-ți mai trebuie... le speli. Bocanci neapărat, șlapi dacă-i necesar, periuță de dinți, pastă, săpun, funcție de anotimp prosopul e opțional. Cafea, zahăr, țigări, brichete (nu-ți pune nădejdea în una singură, dacă te lasă ai căcat-o), mâncare compactă (conserve), cuțit multifuncțional. În genul ăsta de bagaj NU se pun lucruri grele: borcane de sticlă (fie zacusca cât de bună io nu-i car borcanu-n sus și-n jos pe munte), fructe/ legume (mâncatul sănătos poate s-aștepte, nu cărăm apă nici măcar sub formă de castravete), tablete, laptop trebuie să rămână acasă. Apa câtă bei până ajungi la prima sursă de apă +10% (asta presupune să cunoști traseul). Băutura, dacă-i musai (și e) trebuie să fie concentrată: vodka, palincă sau alte spirtoase că doar am zis că nu cărăm apă. ”Nimic în plus” înseamnă să te-ntrebi ”mor fără asta?” dacă răspunsul e ”nu”... adio, n-o cari în cârcă degeaba.
”Nu-mi lipsește nimic” e bagaj de mers cu mașina și cu avionul, nu le cari tu și atâta timp cât nu depășești greutatea permisă la avion poți să iei și portretul înrămat al mamei. Intră aici: toate rochiile de care ai putea avea nevoie și din care o să îmbraci jumătate, 7 blugi, 5 perechi de pantofi cu toc, 5 fără, sandale, papuci, ghete, maiouri, tricouri, cămăși, o geantă de zorzoane și-o valiză de cosmetice (săpunul e înlocuit de gel de duș, șampon, balsam, loțiune de corp, ceară și gel de păr, 10 oje, acetonă, forfecuțe, pile, parfumuri). Pălării, eșarfe, costume de baie mai multe decât zilele de concediu. Abia acum bărbaților le sunt îngăduite spuma și aparatul de ras. Două tablete mari și una mai mică (chiar mă mir de ce mă încăpățânez să nu iau și laptopul, mp3 player, periuța electrică, aparatul foto cu toată salata lui de obiective, filtre și gadgeturi pe care n-o să le folosești de lene dar dacă nu le-ai avea te-ai gândi că d-aia nu-ți ies pozele. E bagajul pe care când îl deschizi la destinație exclami mirat: ”ce pula mea caută ăstea aici?”. E bagajul din care te mai îmbraci încă două săptămâni după ce te întorci. Evident că oricâte liste ai face și oricâte minuni ai îndesa în troller până la urmă ceva tot lipsește.
Apogeul bagajului ”aiuristic” îi aparține mamei mele și datează de prin anii 80, când tata, sătul de Mamaia și Neptun, a decis că vom petrece 2 săptămâni la Sfântu Gheorghe - Deltă. Degeaba i-a explicat mamei că e un loc ”mai sălbatic” și că în sat e o singură crâșmă și aia ponosită. Mama a făcut bagajele cum știa ea, rochițe negre pan'la limita bucilor, cu bretele din strasuri, papucii de lac cu toc de 12 cm, pălării elegante și eșarfe de mătase. Văzând cele doua valize de câte 40 de kile bucata tata a replicat sec: ”ți le car cu condiția să te îmbraci cu toate”, mama n-a știut în ce se bagă și a acceptat.
Pentru cei care nu știu, la Sfântu se ajunge numai cu vaporul (mașinile rămân în Tulcea). La vremea aia nici vorbă de hoteluri sau pensiuni, stăteai în gazdă la localnici. De la vapor până la casa gazdei cam un kilometru jumătate de drum ”pavat” cu nisip. În Sfântu e ca pe plajă, tot satul e o mare plajă (mă rog, era). Două imagini mă bântuie și azi: tata târâind valizele prin nisip (roțile fiind inutile) și felul în care se bulbucau ochii albaștri ai mamei la vederea grozăviei.
Mama a dat un adevărat spectacol în rochițele ei de seară și pantofi cu toc cui, lipovenii fluierau copios și a primit chiar câteva cereri în căsătorie până când a dezlegat-o tata de jurământul purtării întregii garderobe.
În anul următor aveam o singură valiză și aia cam goală, am umblat în costum de baie și desculți 10 zile :-)
Late edit: bagajele de dus 17 + 20 + 10 si-o poseta maricica = ca la 50 de kile din care am folosit cam un sfert :-)))) cu siguranta sunt fiica mamei mele.
Later edit: Ce zice blonda cand se vede gravida? O fi al meu, n-o fi al meu?
