Sună unul că vrea să verifice o mașină pe care ar dori s-o cumpere.
Îi spun că l-aș putea programa la ora 13.00.
Se vaită că e târziu, că el e din Ploiești.
Străfut tot programul zilei și-l chem la 10.00.
Se face 10.00, 10.10, 10.20...
La 10.35 bag altă mașină că doar nu era să stau toată ziua cu ochii în soare. N-avea mare lucru, treabă de juma de oră.
Apare ăla cu verificarea fix la 10.40, îi arăt cât e ceasul și îl anunț că are de așteptat o jumătate de oră. Vânzătorul începe să pufnească pe nări, nevasta cumpărătorului, pe un ton ascuțit și plângăreț, începe să se vaite că ea întârzie la serviciu... la care el îmi zice senin că ”s-a rătăcit prin oraș” și nu e vina lui.
Vânzătorul dă un telefon și începe să zbiere ca apucat la interlocutor, între timp îmi sună și mie telefonul... n-auzeam nimic, a trebuit să-l sun înapoi pe omul ăla... după ce-au plecat urlătorii.
N-o fi mă prietene vina ta, dar nu-i nici a mea, că dacă sunai și-mi spuneai că te-ai rătăcit în metropola numită Pitești (care are, grosso modo, o singură stradă de la Nord la Sud)... întâi că-ți spuneam pe unde s-o iei ca să ajungi și al doilea... te așteptam.
Dar așa m-ai enervat, tu întârzii o grămadă fără să anunți și tot tu faci gura mare. Io sper totuși că n-ai luat țeapă cu mașina aia, dar e lejer iresponsabil să faci verificare pentru cumpărare în service-ul recomandat de vânzător, got it? Iar nevasta, dacă știa că trebuie să ajungă la job, trebuia să stea acasă nu să plece izmene pe călător, că achiziționarea unei mașini nu e ca un cumpărat de pâine:
- de care luăm?
- de care vrei, că și-așa nu mi-e foame!
(dialog real și zilnic la noi în familie :-)))))) )
O altă chestiune ar fi că, de luni, schimbăm regulile la service și cine n-are 7 ani de-acasă, stă afară, nu în birou.
Că io-nțeleg că-ți sună telefonul și răspunzi dar păstrează un ton și un volum civilizat.
Înteleg că fiecare-și pune pe sonerie ce melodie vrea, dar răspunde dracului odată, nu-l lăsa să mă manelească la cap o juma de oră.
Înțeleg că te-ai plictisit și joci Candy Crush, dar oprește-i sonorul că-mi bubuie capul de ”bing-bing-bing” și ”poing-poing-poing”.
Și nu v-am scos afară la fumat pentru că fumez și eu... dar dacă sunteți 2-3 și fiecare abuzează băgând la foc automat 5 tigări pe oră de zici că-i concurs și dup-aia, când aerul s-a făcut albastru în birou, se duce pe-afară că ”e cam fum aici”... păi?
Io înțeleg că trăim în altă epocă și mamele voastre n-au avut timp să vă educe că stăteau la serviciu până seara târziu... dar paaana mea, măcar niște chestiuni elementare ar fi trebuit să se lipească de voi.
Și nu, nu-s ultraconservatoare, ba dimpotrivă... dar prefer un ”ce pula mea?” spus pe un ton vesel și la volum normal, unui răcnet de vită înjunghiată ”VAAAAAI, CE FRUMOOOOOOOOOOS!!!” - că până ajunge la ”ce frumos” îți sare inima c-o fi pățit ceva.
Disclaimer: am o grămadă de clienți faini, cu care stau de vorbă de drag, de la care aflu chestii, cu care ajung să colaborez în alte domenii și ăsta e unul dintre avantajele lucrului cu publicul.
Huh, m-am răcorit!
