Se pornește radioul... TARE! Mâncarea ne-cântată și ne-dansată e fadă :-)
Timp total 30 minute, hai 35... maxim 40 că poate vă mișcați încet sau n-aveți presiune la gaze.
Ingrediente:
- un pumn de stafide aurii
- o portocală coaptă și zemoasă
- vreo 6 cotlete de porc dezosate
- 2 linguri zdravene de zahăr brun
- 2 linguri de sos de soia
- 50-60 grame de unt
- 1 eșalotă (un fel de cepuță cu pedigree) dar merge și-o ceapă albă, nu prea mare
Ustensile:
- o crăticioară nelipicioasă (singura care funcționează perfect e cea cu interior ceramic)
- 1 spatulă
- 1 lingură
- o farfurie de rezervă
- un fund (altul decât al bucătarului)
- un cuțit bine ascuțit (un cuțit bont poate transforma gătitul în coșmar)
- o cană mărișoară
- hârtie de bucătărie - n-are treabă cu rețeta ci cu păstrarea curățeniei la locul faptei
Stoarcem portocala într-o cană și aruncăm stafidele în zeamă.
Curățăm eșalota și-o tăiem mărunt.
Curățăm cotletele de orice urmă de grăsime (ok, io-s aia care scotea, cu scobitoarea, grăsimea din salamul de Sibiu în aceeași perioadă în care gustarea preferată era slană cu ceapă dar... grăsimea de porc prăjită schimbă gustul) și se taie fâșii late de vreo 2 cm... asta nu e fiță ci polița de asigurare că bucățile se vor găti toate în același timp și asigură ”manevrabilitatea” - o să vedeți acuș de ce.
Punem untul în crăticioară și crăticioara pe foc mediu.
Aruncăm eșalota în unt și-i dăm 2 ture de spatulă. N-O PRĂJIM, doar topim untul în prezența ei.
Zice-se că cepele, de orice fel și nație, conțin o substanță care întârzie formarea acroleinei atunci când prăjim chestii în grăsime.
Așezăm ordonat carnea în crăticioară (dacă o aruncați vraiște... s-ar putea să nu încapă, va fi foarte greu de întors și o să pierdeți timp alergând porcul prin tigaie), o lăsăm până se albește partea de jos și apoi o întoarcem, gătitul pe ambele părți durează 10 min în total.
Scoatem carnea pe farfuria de rezervă (d-aia bucățile trebuie să fie suficient de mari ca să le putem manevra și destul de mici ca să se pătrundă) și punem în crăticioară cele 2 linguri de zahăr.
Dăm focul mare și stăm de pază, amestecând din când în când, e momentul când o clipă de neatenție strică toată treaba.
Sunt două momente cheie: primul când bulbucii de la sos încep să capete volum și consistență și al doilea când sosul începe să-și schimbe culoarea către caramel (se și simte un miros de zahăr încălzit - nu ars... dacă ați ajuns la miros de ars sau la culoare maronie... rămâne comestibilă dar nu mai e același lucru). Timp total circa 5 min.
Când culoarea a început să ”vireze”, dăm focul mic și aruncăm carnea în crăticioară tăvălind-o pe toate părțile ca să se îmbrace în sos.
Adăugăm zeama de portocală împreună cu stafidele și cele 2 linguri de sos de soia, amestecăm cu simțul răspunderii și lăsăm toată treaba să bolborosească, pe foc mediu, până se mai evaporă apa și se leagă sosul.
Din când în când mai dăm o tură de spatulă, nu pentru că s-ar lipi ci pentru că vrem să ținem porcul acoperit cu sos - care sos... e din ce în ce mai puțin.
Știu că asta cu ”scăzutul” sună time consuming, da-n realitate îs vreo 5-7 minute.
Orezu-i orez chior, fără nicio mirodenie, fiert al dente cu nițică sare. Personal prefer orezul thai dar fiecare cu orezul lui favorit, atâta timp cât nu-l fierbeți până se face aracet.