Dragele mele,
M-am gândit să vă scriu ca să vă ”alin” dorul de glie, iată noutățile:
Pe la noi e fix la fel, n-ați pierdut nimic și mai puteți sta încă 25 de ani că la întoarcere vă veți simți tot ”ca acasă”.
Drumurile-s tot desfundate (har Domnului că altfel ar da service-ul faliment), benzina scumpă, traficul de coșmar.
Când ninge stă țara în loc că nu suntem în stare s-o deszăpezim.
Curățenie ioc, prin toate cotloanele PET-uri, coji de semințe si ambalaje de ROM și-un praf de nu poți respira sau, în varianta ”moale", un noroi ca pe șantier... dar nu vă bucurați, că în afară de biserici aurite nu se construiește nimic. Buda din aeroport, poarta țării cică, e o rușine împuțită de pișat uscat (ce-i drept are doi ”acționari”: aia care se pișă pe lângă closet și ăia care nu spală).
Autostrăzi... tot ălea pe care le știți, dealtfel într-un ritm de 18 cm pe zi, nici n-aveau cum să fie mai multe. Pentru cârcotași: 18 cm e un ”scor” decent dar nu la construcția de șosele.
Profesorii au tot lefuri de căcat, școlile-s în paragină, programa școlară e de pe vremea lui Pazvante dar avem în continuare olimpici (cum ați fost și voi) care vor fugi mâncând pământul (ca și voi).
Sistemul sanitar ne uimește, în continuare, cu aberațiile lui (ne)funcționale în care la Urgențe se prezintă cetățeni care ”tușesc de 3 săptămâni” și vor, pe bani publici, să li se facă cele mai trăznite investigații în timp ce în spital lipsesc toate cele, de trebuie să-ți aduci ”consumabile” de-acasă.
Am rămas cu o cultură medievală, pupăm oase de morți și dăm bani la popi, asistații social umblă cu X6 și-n general se aplică legile lui Murphy, mai ales aia cu ”dacă ceva poate să meargă prost, atunci va merge prost”.
Dar suntem un popor vesel, din mașini, blocuri și curți răsună manele, crâșmele-s pline la orice oră din orice zi a săptămânii, bairamuri ca noi nu face nimeni (da, bine! ”bairam” e cuvânt turcesc dar au pierdut demult lupta... mai ales că unii dintre ei nu beau), până și pomenile-s vesele.
Mă bântuie demult comparația asta: în orice gașcă e câte unul mai lepruță, despre care nu se știe bine dacă și ce muncește dar care-i simpatic foc, motiv pentru care ăilalți se lasă tapați de lovele și-l țin pe mâncare și beutură. Rareori lepruța dă câte un tun și are bani, moment în care o arde, pentru scurt timp, în aroganțe.
Noah cam așa ar trebui să fie România în Europa. Să nu ceară să muncim, să nu ne oblige la disciplină, să ne țină ca pe animalul de companie, de drăguți. S-avem tain de alcool și de-ale gurii și noi să facem ce știm mai bine, adică nimic. Să ”leprim” în tihnă, să le mai dăm câte un tun la fonduri și-apoi să facem terenuri de fotbal în pantă și să-i cumpărăm primarului din Cocogârla de Vale un Q7.
Sau și mai bine dac-am fi mâțele Europei și-am ședea pe cuptor cu burta plină, scărpinați sub barbă de stăpâni. În lumea reală suntem mâțele tomberoniste, cu burta lipită de spinare și cu blana jumulită dar pline de ifose, prea sălbatice pentru a fi luate în casă, prea agresive și gălăgioase pentru a fi plăcute. Am avut și șef de haită un motan bătrân și chior... nah c-am nimerit-o. Motanul ăsta de fu ales e mai arătos decât ăla dinainte și nu-i nici așa sălbatic (cred că-i crescut în casă), dar pe bune... ce poate să facă singur?
 |
| norocul lor că suntem numai 20 de milioane :-) |
L-am băgat toți pe la origini pe Brucan in 1990 când a zis că ne trebuie 25 de ani ca să ieșim din rahat și-acum se dovedește că a fost un optimist incurabil... ne trebuie 50... dacă stau ăilalți pe loc.
Așa că fetelor, lăsați nostalgiile pentru la pensie și vedeți-vă de treabă pe unde v-ați dus că n-ați plecat de bine, ați plecat de lehamite.
Vă pup cu drag și vă aștept... în vacanță
