... poți să-ți tragi singur un șut în fund - e o lege a lui Murphy după care, din păcate, mă călăuzesc în viață.
E legea complicațiilor inutile și voluntare în care te bagi când te-ai săturat de prea mult bine.
E legea lui ”mă leg la cap când nu mă doare” dar mă leg suficient de strâns încât să înceapă măcar să mă jeneze.
E ilustrarea lui ”omu când n-are de lucru își face”, respectiv ”maimuța, când se plictisește, se scarpină-n cur până-și face bubă”.
E ca-n bancul ăla cu Ițic care se duce la rabin să se plângă:
- Rabi, mor, nu mai suport. La mine-n casă e nenorocire de aglomerat, trăiesc cu nevasta, soacra și trei copii într-o cameră. Simt că mă sufoc.
- Mă Ițic, tu ai porc?
- Am.
- Bagă-l în casă.
După 2 zile, Ițic în culmea disperării se întoarce la rabin. Rabinul, netulburat, îl pune să bage rând pe rând, în casă, găinile, rațele, câinele, capra.
După vreo două săptămâni, Ițic declară că i-a ajuns și se sinucide. Rabinul îi zice să scotă porcul din casă.
- Ei, acum cum e?
- Muuult mai bine.
... ”Scoate capra”, ”scoate găinile”, ”scoate câinele”... și la final zice Ițic, luminat la față și zâmbitor:
- Rabi, îți mulțumesc, m-ai salvat... acum trăiesc în Eden.
Uite-așa și eu, simt nevoia (la intervale regulate de timp) să bag ”lighioane” în viața mea, ca atunci când le scot să mă simt, prin comparație, în al nouălea cer... partea întâi îmi iese de minune, cu partea a doua am ceva probleme.
Ăstea toate se leagă în mod natural cu definiția nebuniei: e nebun acela care face în mod repetat același lucru așteptând rezultate diferite.
