... bășini în cap, desigur.
Feedback, customer service, service excellence... toate-s văzute-n România ca niște pârțuri în capul copiilor alintați care-s occidentalii, noi suntem un popor dârz, capabil de a răbda cu stoicism orice, aruncând cu năduf peste umăr ”Asta e, ce poți să faci?”.
Pe de altă parte tot noi ne plângem constant că nu ne mai occidentalizăm dracului odată, că uite unde-am ajuns... la coada Europei.
La noi nimeni nu cere feedback și nimeni nu-l vrea iar prea puținii care-l dau, pe necerutelea, se aleg etichetați cârcotași.
Io-s ”gură bogată” și dacă am o părere o spun cu voce tare. Spun și când ceva nu-mi place, în speranța că m-aude cineva și rezolvă, spun și când îmi place pentru că oamenii care fac lucruri bune trebuie încurajați s-o țină tot așa.
Eeee, necazul e că orice român se crede perfect astfel că ia sugestiile ca pe o insultă personală și se încordează pe picioare dinapoi refuzând măcar să analizeze situația.
Asta e schimbarea de mentalitate pe care ar trebui s-o facem: de la ”deoarece mă străduiesc, înseamnă că sunt perfect” la ”nu-s Cristos, prin urmare aș putea, în ciuda celor mai bune intenții, s-o dau, involuntar, de gard”.
Nu există feedback corect și greșit, nu există feedback vesel și ranchiunos, există doar părerea mea, subiectivă ce-i drept, despre ceva.
Asta cu ”subiectiv” iar e de nuanțat.
Tot ce trece prin mintea cuiva ajunge să fie transformat/ filtrat/ interpretat su-biec-tiv.
Io văd turcoaz, tu vezi albastru, altul vede verde deși ne uităm toți la același lucru. Ce culoare e, obiectiv vorbind?
La 23 de grade în casă (obiectiv vorbind... cu termometrul în față), mie mi-e bine, prietenei mele îi e frig și Dan umblă în chiloți ca vara... aceleași 23 de grade înseamnă lucruri diferite pentru fiecare dintre noi.
Are cineva dreptate? Greșește cineva?
Nope, dar dacă prietena mea vine în vizită și-mi zice că-i e frig nu m-apuc să-i explic că de fapt e numai bine, că uite, lui Dan îi e chiar prea cald ci dau termostatele cu 2 grade mai sus și, eventual, deschid geamurile când pleacă.
Nu mă oftic că m-a făcut, indirect, chitroasă că-mi-e pagubă să dau banii pe gaze, nu-i amintesc de vremurile când stăteam la bloc și viețuiam la 18 grade și-alea pe lângă calorifere că pe holuri umblam cu șosete de lână, n-o iau la trei-păzește că umblă iarna c-un flintic de bluză transparentă pe ea... că teoriile mele nu-i țin de cald.
Chiar și pentru mine, cele 23 de grade au altă semnificație în funcție de anotimp: iarna stau în casă cu pulover, pantaloni și șoșoni iar vara, la aceleași 23 de grade, mi-o fâlfâi în rochii cu bretele și șlapi.
Acuma să vină cineva și să-mi spună obiectiv dacă la 23 de grade e cald sau frig.Nu, pe bune, care te bagi?
Și-atunci zic, din nou, feedback înseamnă împărtășirea percepției mele asupra unei chestii, iar dacă eu o văd într-un fel, atunci pentru mine așa și e. E realitatea mea deși ea ar putea fi împărtășită parțial de mai mulți.
Ca să revin la exemplul cu temperatura, suntem 10 inși în casă și:
- dacă 8 se simt bine, unuia-i e frig și altuia-i e cald, îmbrăcăm frigurosul, îl dezbrăcăm pe ”încins” și-i dăm pace la termostat
- dacă la 8 le e frig și la doi le e bine, dăm termostatul în sus și-i dezbrăcăm pe ”încinși”
- dacă la 8 le e cald și doi se zgribulesc, deschidem geamul și-i îmbrăcăm pe pinguini.
Dar asta-nseamnă că atunci când se plânge unul că-i e altfel decât bine, să-i întrebi și p-ăilalți înainte de a trage o concluzie.
”Dacă trei oameni îți spun că ești beat, du-te și te culcă” - minunat sfat, cu condiția să ai pe lângă tine trei oameni dispuși să-și dea cu părerea... că io personal nu-mi amintesc să mă fi durut vreodată în anticamera curului de cerut părerea cuiva despre starea mea de ebrietate... mie mi-era bine în ignoranța mea alcoolică... if you know what I mean :-)
Feedback-ul moare când îl dai o dată, de două ori, de trei... și nu se întâmplă nimic. Atunci scoate capul buruiana lui ”asta e, ce poți să faci?” și renunți să-ți mai bați gura de pomană.
Atunci toată lumea-i mulțumită și ne credem toți în Eden până crapă ceva și-atunci satisfacția lui ”io ți-am spus” e ca și cum ai lua laxative când te chinuie răceala... de trecut nu-ți trece dar nici nu mai îndrăznești să strănuți de frică să nu te caci pe tine.
