Din 1970, când verișoara bunicului meu Lidia Jiga a murit in arenă sfâșiată de iubitele ei feline, nimeni din familia mea nu a mai mers vreodata la circ. Mie îmi plac spectacolele gălăgioase și colorate dar le-am văzut doar la televizor, așa că joi când am primit din senin 3 invitații am avut o dilemă... M-am repezit să fac cadou 2 dintre ele și s-o promit pe-a treia, și atunci când am hotarât să trec peste frică împins de curiozitate mi-am cumpărat, în protestele vehemente ale domnului director Coco Dimitriu, bilet.
O să fac aici o paranteză: v-ați gândit vreodată ce cheltuieli are un circ? Tigrii si leii mănâncă enorm, elefanții tot așa, nici hipopotamul nu-i la dietă. Benzină, chirii pentru spațiu, montarea și demontarea arenei... toate costă. Așa ca, înainte de a cere invitații la circ, gândiți-vă că astfel sunteți dispuși să aplaudați animăluțele dar nu și să le hrăniți... păi treabă-i asta???
Fiind un circ mic, privat, ambulant credeam că o să găsesc mâțe jigărite, reptile în năpârlire și elefanți lihniți și răpănoși.
Nu mică mi-a fost mirarea să constat ca tigrii au blana lucioasă și nu li se văd coastele, elefanții nu-s juliți pe la coate și au chef de joacă iar pitonii sunt sătui și relaxați.
In cuști o curățenie exemplară și-n arenă la fel.
Un număr de dresură cu cămile și rumegătoare cu coarne impozante (de specii necunoscute mie) s-a soldat c-un incident: o balegă cât toate zilele drept în mijlocul arenei. Nici n-a apucat mirosul să ajungă la noi că un asistent a și strâns-o și-a dus-o discret afară.
Spectacolul poate să-ți placă sau nu, gusturile nu se discută, însă nu poți să nu apreciezi devotamentul cu care o mână de oameni întind și strâng cortul, îngrijesc animalele, vând bilete, fac jonglerii și trăiesc din aplauze.
O altă surpriză plăcută: cele câteva pauze dintre numere au fost acoperite de vocile lui Coco Dimitriu si ale clovnului Tomy... in plină epocă a playback-ului, doi artiști de circ cântă live fără greșeală, intr-un spațiu fără strop de acustică dar cu sonorizare bunicică.
La sfârșit, mirosul de fiare sălbatice și rumeguș îți ramâne pe nări iar în palmă stăruie atingerea de mătase și muschi întinși a pitonului, în urechi mai auzi o vreme vocea caldă a lui Coco si torsul gros, alintat, de mâță sătulă al celor doi pui de leu Zeus și Apollo.
Să mulțumim deci artiștilor: prezentatorul Coco, clovnul Tomy, dresorilor Olimpia și Stefano la conducerea elefanților, Umberto la cârma tigrilor (care din pricina unui miros străin pe care l-au simțit în tunel i-au dat nițel de furcă), Michellini la mingiuțe si căței, Arnold - șef de reptile (cei doi pui îndrăciți de crocodil sau aligator sunt cel mai caraghios lucru pe care l-am văzut în ultima vreme), Christian cu săbiile și Jenifer - acrobata de 13 ani. Au dansat Teresa și Stephanie (frumoasele fiice blonde ale Olimpiei și ale lui Umberto), Erica și Monica. Au ajutat la bunul mers al spectacolului, participând activ Eros și Picard. Dacă am uitat pe cineva îmi cer scuze... primesc fără suparare criticile pe blog sau direct pe mail.
Să mulțumim deci artiștilor: prezentatorul Coco, clovnul Tomy, dresorilor Olimpia și Stefano la conducerea elefanților, Umberto la cârma tigrilor (care din pricina unui miros străin pe care l-au simțit în tunel i-au dat nițel de furcă), Michellini la mingiuțe si căței, Arnold - șef de reptile (cei doi pui îndrăciți de crocodil sau aligator sunt cel mai caraghios lucru pe care l-am văzut în ultima vreme), Christian cu săbiile și Jenifer - acrobata de 13 ani. Au dansat Teresa și Stephanie (frumoasele fiice blonde ale Olimpiei și ale lui Umberto), Erica și Monica. Au ajutat la bunul mers al spectacolului, participând activ Eros și Picard. Dacă am uitat pe cineva îmi cer scuze... primesc fără suparare criticile pe blog sau direct pe mail.
În concluzie, treceți pe la casa de bilete și mergeți la circ... eu am fost și nu-mi pare rău.
