Ne-a apucat o febră a drapelului național ceva de speriat, vuiește feisbucu de mândrie națională și ne fâlfâie tricolorul.
Însă cei mai vehemenți sunt cei care au văzut unguri în poze.
Eu cunosc unguri. Am prieteni unguri. Am fost în Ungaria. Dar sunt român.
Ungurii au pleava lor, noi o avem pe-a noastră și nu despre asta discutăm.
Ungurii, în general, au ca și noi două mânuțe, două piciorușe și un cap pe umeri.
Ungurii merg la școală, muncesc, fac chefuri, se căsătoresc și fac copii.
Politicienii lor sunt la fel de cretini ca ai noștri și deseori nu-i reprezintă.
Acestea fiind zise, vă spun drept că dacă aș putea să-mi iau casa și grădina, prietenii, rudele, dealul din fața casei și restul de lucruri care mă țin aici și să mă mut cu ele cu tot în Ungaria... mâine aș pleca deși nu știu limba.
Pentru că Ungaria e un pic mai curată, un pic mai civilizată, un pic mai occidentală decât căcatul balcanic în care ne scăldăm zi de zi.
Pentru că-n Ungaria când plouă poți să scoți un câine alb la plimbare pe stradă și-o să te intorci acasă cu el ud dar tot alb. Ia încercă-n minunata noastră patrie!
Pentru că noi scoatem drapelul la înaintare numai când vrem să ne batem cu pumnul în piept, ei îl pun pe-al lor pe casă de ziua națională. Hai mâna sus cei care și-au pus steagul României la poartă de 1 Decembrie. Și-atunci ce vreți mă? Să-l pună etnicii unguri pe casele lor numai pentru că i-a bătut soarta și s-au născut în patria greșită?
Terminați dracului cu prostiile că-n timp ce voi o ardeți tâmp pe feisbuc gospodina unguroaică îi împrumută un kil de zahăr la româncă sau viceversa iar copii lor corciți sau de ”rasă pură” se joacă cu puța-n aceeași tărână fără să-și bată capul a cui e.
Data viitoare când se mai umflă rânza-n voi iesiți prin fața blocului și faceți curat că la Miercurea Ciuc nu vezi o hârtie pe jos și nu fiindcă le strâng românii ci pentru că nu le-aruncă pe jos ungurii.
Patrioții lu' Pește ...
