Beware of the brain fart!

Beware of the brain fart!

luni, 29 iulie 2013

Nunta


În cele vremuri străvechi anunțarea nunții prin mijloace gălăgioase era o necesitate de comunicare. 
Afla astfel tot satul că Măria nu mai e disponibilă și că Ion s-a așezat la casa lui. 
De-acum puteau suspina în voie fostele drăguțe și foștii pretendenți... treaba era oficială și n-avea nimeni cum să spună ca n-a știut.

 
De asemenea, tărăboiul servea la a scoate lumea la poartă ca să se uite ca la urs mândrețea de mireasă și la fercheșul ginerică, nunțile altora fiind, alături de bâlciul anual, singura distracție disponibilă. Inutil să precizez că alaiul defila la pas, pe jos.
Neîndoielnic că în ritmul de 2-3-5 nunți pe an, într-un sat de dimensiuni medii, zarva veselă nu deranja pe nimeni mai ales că  cei care se deranjau sa iasă în uliță erau cinstiți din ploștile mereu pline. 

Ce faci însă când evoluția tehnicii a pus în mâinile nuntașilor scule de zgomot din ce în ce mai puternice și aceștia n-au priceput că necesitatea anunțării directe a nunții a dispărut?
Astfel... la orice oră și uneori de mai multe ori pe zi ne trezim in vacarm de claxoane apasate insistent că-mi vine să întreb:

- Stimate ginerică și dragă miresică de ce vreți voi să vă incepeți călătoria în doi c-un ”futu-vă dumnezeii mamei voastre de cretini”? 
- De ce nu vă gândiți că eu locuiesc lângă biserică și pe la ușa mea trec toate nunțile cu tot cu fututele lor claxoane? Pe cine vreți să scoateți la poartă? Pe mine? Vă anunț în mod oficial că mă doare fix în bască... dac-aș ieși să vad fiecare mireasă aș locui în stradă!!!

Puțină considerație pentru cei care au casele în preajma bisericilor n-ar strica, puțină educație în relatia cu biserica în a cărei bătătură chiuie și hăulesc nuntașii afumați încă de la primele ore ale dimineții ... puțin bun-simț așa... în general...

Până atunci dați-mi voie să vă asigur că proferez blestemele cele mai cumplite la adresa tuturor celor care claxonează de-a-mpulea la poarta mea!