O serie de postări despre expresii din alte limbi pe care nu le pot traduce corect și nu din cauză că am vocabularul limitat, ci pentru că în obiceiurile românești, în societatea românească lipsește cu desăvârșire conceptul respectiv.
Nu e o chestiune de limbă, e o chestiune de educație, de un anumit fel de a face, de a înțelege, de a procesa.
Să fie clar: ”Intraductibile” nu se vrea un manual de limbi străine.
Enjoy :-)
Nu știu dacă ați băgat de seamă dar în limba română ”înjurătorul” este întotdeauna implicat în acțiune: EU te bag, EU te ..., s-o ... pe mă-ta precum și f...ți morții mă-tii.
E drept ca avem și ”du-te...” de la draci pân-la origini, însă în ultima vreme se pierd în favoarea implicării directe.
Deși pare o treabă neplăcută, ”înjurătorul” ia problema în propriile mâini deoarece știe că dac-o lasă în grija altcuiva rămâne neterminată și oricum n-are încredere că dacă te trimite undeva sau să faci ceva o să te duci.
După părerea mea e o dovadă că-n cultura românească stă înrădăcinat un micromanagement care-l face pe cetățean să-și bage nasul în toate chestiunile mari sau mărunte și să nu pună bază decât pe ce face el cu mânuța lui..
La alții prestația murdară e delegată, ”înjurătprul” te trimite să-și faci sau să ți se facă chestiunile în cauză:
”vai a farti fotere” - du-te să fi futut sau ”go fuck yourself” - du-te și fute-te singur
”va fan culo” - du-te să fi sodomizat
Ei au ajuns la un nivel de civilizație care le permite să conteze pe buna ta credință, pe spiritul tău civic... nene, dac-ai fost trimis undeva... păi te duci, nu stai s-o arzi lent că cum și de ce.
Iacătă așadar că și la nivel de suduit suntem nițel în urmă.
