Totuși... nici primul nu-i doar dreptunghi, nici al doilea nu-i doar cerc, ambele sunt imaginea, din unghiuri diferite, a unui... cilindru.
Asta ar însemna să înțelegi că unele lucruri sunt legate între ele și nu se pot întâmpla decât în ordinea logică prestabilită.
Că cineva face un dreptunghi, în rulează și-i lipește laturile scurte între ele ca abia apoi altcineva să vină să-i îndese la ambele capete câte un cerc, făcându-l astfel un cilindru complet.
Că degeaba am decupat dreptunghiul dacă n-am completat și etapa lipirii lui la capăt.
Că degeaba ține cineva două cercuri în mână și așteaptă dacă n-are unde să le vâre.
Că cineva a făcut un dreptunghi și l-a făcut bine, bravo lui...
Altcineva ține cercurile... minunat...
Dar eu aștept un cilindru!
Problema e că prin comparație cu realizarea dreptunghiului, lipirea lui pare un mizilic neimportant.
Așa de neimportant că fu dat la cur.
Și ca să fac o altă comparație: degeaba-ți montez magistral o distribuție cu pompa de apă pe un motor în 16 valve și două axe cu came dacă nu-ți pun antigel. Fără mizilicul de antigel ești la fel de imobilizat ca înainte. Fără antigel te poate durea fix în cur de măiestria mea. Ești neterminat! NU MERGE!
Chiar? Ce-ar fi să încerc? Următorului client îi montez distribuția și dup-aia-l las fără antigel vreo câteva ore (ore, nu săptămâni), fără să-i spun nimic, ba chiar mă apuc de altă mașină.
Sunt curioasă ce reacție o să aibă. Da-mi asum experimentul că vreau să văd dacă-s io nebună :-))))
Între timp stau așa atârnată, nici cal, nici măgar... cu proiectele suspendate (nici măcar amânate, că amânate ar însemna să știu un deadline) într-o nesiguranță care-mi fierbe creierii de câte ori îmi aduc aminte și de câte ori mă întreabă cineva dacă particip la o chestie cu dată fixă și io răspund ”nu știu, nu depinde de mine”.
Dar probabil că-s io dusă și over-reacting.
