Beware of the brain fart!

Beware of the brain fart!

joi, 30 august 2012

bosumfla-m-aș, că am de ce...


Da mă, așa e.
Viața e de căcat... 
Te fată mă-ta-n chinuri și cât ești prunc te zgâlțâie de fiecare dată când plângi pentru că ea crede că-ți place... că doar le-a plăcut și predecesorilor tăi, d-aia tăceau... doar nu de spaimă că vor fi scăpați pe jos. 


Te faci mai măricel, crezi c-ai ieșit la liman. Nuuuuuuuuu... te obligă să te duci la școală unde înveți în silă o groază de chestii inutile în timp ce afară-i soare și-ai bate mingea pe maidan până seara. Lasă c-o să treci tu și de asta, mai chiulești, mai înghesui o colegă pe la colțuri, mai tragi o țigare pe furiș. Te uiți la ai tăi și te juri pe moaște că n-o să ajungi ca ei. Îs obosiți, plictisiți, ofiliți înainte de vreme, au 35 de ani și-arată de 50. Râd rar și mânzește, prietenii lor îs la fel... povestesc de vremurile grele prin care-au trecut. Tata se refugiază-n istorie și politică (de parcă n-ar fi totuna) iar mama-n cratițe și curățenie. Suprema realizare: să-ți fie casa lună și oala plină. Tu ai dormi și-n curte și te-ai hrăni cu Baudelaire dar ce-o să zică vecinii... ți se rupe de vecini, ai tăi fac o criză, i-ai făcut de minune și de data asta, cum o să mai scoată capul în lume?

Bine mă, fie. Te-apuci de învățat ca să le-arăți că ești în stare, iei la facultate... ești liber! Liber, auzi? Chefurile se țin lanț, mănânci joia și toamna, slăbești ca un câine vagabond, fuți tot ce prinzi. Cum nu ești prost iei note bune deși inveți rar și ești veșnic mahmur. Asta da viață! Termini facultatea, arunci toca-n aer c-au aruncat-o toți (așa au văzut ei în filmele americane, alți tâmpiți condiționați). Mama te pupă printre lacrimi, tata-ți dă mâna bărbătește... acum ce-ai de gând să faci? 

Te duci la interviu, societatea te vrea cu dungă la pantaloni, pe tine te doare-n cur, îi porți în scârbă și se vede. Totuși la primul interviu ești sincer, îți lucesc ochii, o să te angajeze precis, oricine te-ar vrea în firma lui.
Numai tâmpita aia de la HR e de vină, o murătură a dracului, parfumată din greu să nu răzbească mirosul de oțet. Cică nu corespunzi profilului. Te piși pe profilul lor, s-o găsi careva să te vrea pentru ceea ce ești. 
Te-ai întristat.
Viața e de căcat. Oamenii-s de căcat. Și-așa se duce totul de râpă, ce rost mai are să te scremi? Ai văzut ce efecte are încălzirea globală? Nici balena albastră n-o duce mai bine. Îți pute tot și-ntr-o dimineață te trezești rebel de profesie.
Mama plânge că n-ai un rost în viață, Gigel-repetentul-clasei s-a angajat la nuș ce companie, face planuri de nunta cu Miss Boboc și s-a înscris la prima casă... Bă, mișto că ai convingeri numa că nu țin de foame așa că la primul interviu le zici exact ce vor s-audă și iacă-te foncționar . Mama ți-a călcat cămașa, îți pui cravata și te izbește brutal revelația că-i doar o lesă stilizată.
Te gârbovești, mailurile inutile și zilnice te agasează, hmmm, aia de la HR are chiar un cur mișto și nici nu-i proastă, e nițel antipatică... deformație profesională, îți zici în timp ce-o inviți la cafea.
Te simți ca Dr. Jekyll și Mr. Hyde, ziua scrobit și sclifosit, noaptea-n cârciumă făcând har de necaz împreună cu foștii colegi, doar ei te pot înțelege... ei și Ramstein, numai că pe el nu-l înțelegi tu, dar precis zice ceva profund că prea le scuipă printre dinți cu patos și-ți vine să scuturi din cap când îl auzi.
Maimuța de la HR a depărtat picioarele și-ai avut o surpriză plăcută, credeai că-i moale și fără zvâc, când colo te-a stors de vlagă toată noaptea, musai s-o suni azi.

Ai o relație, mama se vede bunică, tata pune țuica deoparte pentru nuntă... fătuța însă te-a tradus și s-a logodit în grabă cu șefu. Ai belit-o, cum le spui? Iar i-ai dezamăgit, numai tu ești de vină că n-ai știut să-ți ții femeia. Ești convins că n-ai nimic să-ți reproșezi, îs toate niște profitoare fără inimă. Mai că-ți vine să te cuplezi c-o urâtă, aia o să stea cu tine că n-are-ncotro, o să zică și merci c-a băgat-o cineva-n seamă. Ce viață de căcat.

Te-mbeți și-ți aduci aminte de vremurile în care credeai c-o să treci prin viață erect, că n-o să te-ndoi de șale ca să pupi un cur de șef, că n-o să renunți la prieteni pentr-o pizdă, că n-o să te prostituezi pe leafă învârtind mormane de hârtii inutile. Aveai să inventezi ceva măreț, ai fi avut parte de recunoașterea tuturor deștepților planetei, te-ai fi cuplat c-o muză  filozoafă și poetă care ți-ar fi împărtășit ideile, ați fi stat de vorbă până-n zori la un pahar de vin bun, ales de ea (că la toate s-ar fi priceput) și-apoi la mijitul zorilor ați fi exersat pe rupte Kamasutra.Te trezești mahmur și bosumflat.

Da prietene, nu trăim in Eden, toate mizeriile astea se-ntâmplă tuturor (astea sau altele la fel) și dacă stai îmbufnat nu se îndreaptă nimic.
Dac-aș putea să ucid câte-un prost cu fiecare încruntătură aș sta numai cu sprâncenele împreunate până li s-ar stârpi specia.
Dacă la fiecare lacrimă aș salva de la pieire un tigru bengalez sau un urangutan, aș plânge șiroaie.
Dac-aș primi câte un euro de fiecare dată când mă enervez, aș deveni isteric fără regrete.

Dar nu funcționează așa.

Am decis, deci, să caut partea amuzantă în orice întâmplare și crede-mă că ea există. Și te sfătuiesc, dacă nu vrei să devii mă-ta sau tac-to (după caz), să faci la fel.