Când mi-am zis aseară, mergând spre casă cu mașina, că nu mi-ar strica un pic de mișcare aveam în gând o zumba pe Xbox, nicidecum adunatul a vreo 300 de litri de apă de pe pardoseală.
Nici n-am apucat să aprind lumina că lipăitul pașilor mei m-a avertizat că ceva nu-i bine, totuși mieunatul disperat al mâțelor m-a făcut să cred că s-au pișat în loc nepermis... ceea ce n-ar fi fost chiar o mare nenorocire. Dar n-am avut noroc, o treime din casă era inundată.
Am avut ocazia să pun în aplicare filozofia lui nea Ion: ”când auzi o veste proastă, în loc de AOLEU, mai bine zici EH...” (varianta lui de Mioriță) precum și sfatul pe care-l dau tuturor prietenilor aflați la ananghie ”look at the bright side”.
Deși a fost al dracului de greu :-)))))
Dacă stau s-analizez:
Bine că am gresie pe jos și nu prea am covoare, păcat că singurul covor are 200 de kile uscat și era alb.
Bine c-a s-a oprit apa în covor și n-a ajuns la boxe, păcat de el că nu cred că se mai usucă în veci.
Noroc că am două aspiratoare care trag apa, păcat că ăl mai mare era la service și-a trebuit să mă duc să-l iau.
Bine că nu s-a spart vreo țeavă că rămâneam fără apă până a doua zi, păcat că inundația era evitabilă și totuși s-a produs.
Bine că instinctele mele funcționează, păcat că nu le ascult - dacă verificam personal (în loc să deleg) alaltăieri când mi s-a părut dubios că apa de la robinet e ”colorată”... poate scăpam, sau poate nu.
Bine că biblioteca din hol are picioare înalte și nu s-au udat cărțile, păcat că sub ea erau 3 cutii pline ochi cu pantofi.
Bine că i-a trecut motanului teama de aspirator (când l-a biruit curiozitatea a ignorat cele două uzine de tras apa care huruiau de zor și a venit să vadă ce fac), păcat că fu cam costisitoare lecția.
Ia hai, gata cu văicăreala! Bine c-am făcut mișcare că exista riscul ca odată ajunsă acasă să mă cuprindă o lene cât două beri de mare.
Asta și ca o ilustrare la ”ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să se întâmple” - ce-o fi zis ăl de sus? Mișcare vrei? Lene ți-e? Las că te aranjez io!
Admit că mi-a trecut prin cap să pun masa pentru doi, cu lumânări și vin roșu și să-i propun omului meu să ne imaginăm că suntem la Veneția :-)))))))))))
