Beware of the brain fart!

Beware of the brain fart!

joi, 18 februarie 2016

Despre co...

...clender
...medie
...livă
...nstipație
...meată - care l-ați citit pe Caragiale
...adă

Vezi ce-nseamnă să spui lucrurile pe jumătate?

CO MU NI CA RE !!!

Cu accent pe comunicarea (deseori oloagă) dintre persoanele de sex opus. Cum ”opus”? Cine dracu a inventat termenul ăsta? Parcă vezi oștile față-n față. Reformulez: ”persoanele de sex diferit”.
”Diferit” ăsta e ca agheasma, nu face nici rău, nici bine, nu e agresiv și-n principiu nu înseamnă nimic altceva decât că nu-i la fel.

Dragi fete și băieți, de toate vârstele, culorile și apartenențele politice sau religioase, luați aminte la o treabă: creierele noastre funcționează diferit, lucru dovedit științific. Nu-i al nostru mai breaz și nici al vostru mai prejos, dar au mecanisme de procesare a informației diferite.

Uite un exemplu grafic, dacă unul dintre voi (când zic ”voi” mă refer la băieți, că doar ”noi” suntem fetele) zice ”acum o să apară un cerc negru”, cel mai probabil o să apară ăsta:
Corect? Corect.
Ia ghici ce așteptăm noi să apară? Ăsta:
 Sau ăsta:

Acum încercați voi, măi băieți, să vă imaginați dezamăgirea noastră.
- Păi de ce? Cerc negru am zis, cerc negru a ieșit.
- P-ăsta-l numești tu cerc negru?
- Daaa... E negru și e rotund.
- E negru, e rotund, dar e o mizerie!
- Ingrato!

Ați cam prins ideea, sper. 

Mergem mai departe cu faimosul ”Ce ai?” ”N-am nimic”... sămânță de scandal veșnic.

La noi ”n-am nimic” = ”am ceva și încă destul de grav devreme ce a ajuns să se simtă în comportament, de-ai văzut până și tu (care-n general nu bagi de seamă nici când mă tund), că doar de-aia ai întrebat, iar dacă-ți pasă, mai întreabă-mă că până la urmă spun, chiar dacă n-ai cu ce să mă ajuți, măcar îți plâng un pic pe umăr căci deși știu că ți-e mai simplu să iei de bun răspunsul meu și să te faci că plouă tot aștept să reacționezi”

La voi ”n-am nimic” = ”nu-i nimic ce-ai putea drege tu, deci la ce bun să-ți spun?”

Așa că: pe noi dacă nu ne frecați cu întrebări (chiar dacă asta înseamnă să scoateți cuiul de la grenadă în cazul în care ”nimicul” e, măcar tangent, contribuția voastră), înseamnă că nu vă pasă. 
Iar noi pe voi vă iscodim, nu ca să vă facem sânge rău și nici pentru că am avea certitudinea că putem să vă rezolvăm problema ci pentru că-n mințile noastre gândim că ajută să vorbești cu un om și-n plus vrem să ne convingem că nu ascundeți ceva grav.

E greu? Stați că n-am ajuns încă la miez.

Miezul e că din ce vă închideți în muțenie, d-aia facem scenarii (niciunul de bine) și le înflorim în cap până ieșiți de vină pentru foametea din Sahel și dispariția păsării Dodo, incluzând desigur faptul că azi ne stă părul ca dracu și ni s-a dus un fir de la ciorap.
Miezul e că... de ce ne lăsați în pace, așteptând să treacă furtuna, d-aia se adâncește sentimentul că nu putem conta pe voi în momentele de restriște reală sau imaginară (care-s totuna de fapt).

Sunt două cărți de referință care dezvoltă subiectul comunicării între persoanele de sex diferit (nu mai zic ”opus” în veci), una de Allan și Barbara Pease, tradusă sub titlul ”De ce se uită bărbații la meci și femeile în oglindă” și cea de-a doua de John Gray ”Bărbații sunt de pe Marte și femeile sunt de pe Venus”
Le am pe amândouă în format PDF și le ofer oricui vrea să le citească.

Disclaimer: deși le-am citit, cel mai adesea năravul e mai tare decât rațiunea, așa că n-așteptați de la mine să mă comport ca înțeleapta satului... dimpotrivă.