Bă, ia stai un pic, ce e aia ”prietenie” și ce-s ăia ”prieteni”?
Prietenii sunt ăia cu care râzi la aceleași bancuri? Ăia cu care asculți aceeași muzică? Sau cei cu care ai amintiri comune? Cred că nu, ăștia toți sunt persoane compatibile cu care soarta a vrut să te întâlnești la un moment dat. Când momentul de termină, e gata și ”prietenia”.
Or fi cei cu care ai interese comune? Cei pe care îi ajuți într-o situație (sau două, sau trei) și care poate te ajută și ei cândva (sau poate nu)? O mână spală pe alta? Nici ăștia nu-s. Și ăștia se duc, fără regrete când nu mai ai cu ce să-i ajuți.
Prietenii sunt cei care te întreabă ”ce mai faci?” și tu răspunzi ”bine” pentru că știi că n-are rost să zici altceva, oricum nu e ca și cum le-ar păsa, e doar un tic verbal?
Sunt cei pe care-i ai în preajmă de o veșnicie și te-ai obișnuit cu ei în așa măsură încât ți-ar lipsi dacă ar pleca? Nu, ăia-s doar obicei, dependență, ca fumatul... nu ești prieten cu țigarea, dar i-ai duce dorul dacă ar dispărea, ca telefonul care-ți dă un moment de panică în secunda în care nu-l vezi și nu-ți amintești unde l-ai pus.
Prietenii sunt ăia cu care te iei la mișto și faci bâză cât e ziua de lungă și râzi non-stop? Nu, ăia-s bufonii tăi și tu ești bufonul lor. Ăștia așteaptă de la tine să fii mereu vesel, să le înseninezi ziua și când nu-ți arde de hlizeală te evită ca să nu-i tragi în tristețe. Și tu pe ei, ce-i drept.
Nu mă, nu, am glumit :-)
Prietenii sunt cei care te simt când nu ți-e bine și te cunosc suficient cât să știe dacă să te-ntrebe ce te doare sau să te lase în pace, și tu pe ei.
Prietenii sunt ăia care te iau în brațe și ”te adună” când stai să crăpi fără să zică nimic căci știu când nu mai e nimic de zis. În rest, îți dau sfaturi, te bat la cap, ar vrea să te schimbe (ca să-ți fie ție mai ușor sau mai bine) totuși se mulțumesc cu tine așa cum ești, cu țâfne și cu zile bune, cu bășini în cap și cu idei fixe, și tu faci la fel.
Ei știu exact unde ți-s punctele sensibile și nu umblă la ele, nu-ți ”apasă pe butoane” deși ar putea, și nici tu lor.
Sunt cei cărora când le vezi numărul pe telefon, te bucuri și nu te miri ”de ce mă sună, ce-o fi vrând?”.
Sunt cei cărora le dai cămașa de pe tine și nici nu-i întrebi dacă și când ți-o mai aduc înapoi... și ei ție.
Îi găsești prin preajmă de fiecare dată când ai nevoie... vaaai, mi-am adus aminte un banc (c-oi fi io lejer pe dos, dar clovnul din mine nu-i mort): el îi zice ei ”iubirea mea, ai fost lângă mine când mi-am rupt piciorul la ski, ai fost lângă mine când am avut gripă, ai fost lângă mine când a murit bunica... să-mi bag pula, cred că-mi porți ghinion”.
Nah acuma, numărați-vă fiecare prietenii :-))))))))))))))))))))) și hepi bărzdei tu iu ol, frendz, cunoștințe, sateliți și ce-o-ți mai fi voi pe-acolo.
