Like pentru mine încă mai înseamnă ”place”... ”mie îmi place”... și pentru asta îl și folosesc.
Pentru mine ”like” pe feisbuc n-are conotație de socializare, mi se rupe banana de socializare.
Așa că nu te supăra dacă nu-ți dau like de complezență fiindcă ești în depresie sau fiindcă ai nevoie de like-uri, la fel cum n-o să-ți dau nici când găsești în ”pod” vreo melodie de-acu 100 de ani, melodie care nu-mi plăcea nici atunci și nici acum.
Cum adică ai nevoie de ”like-uri”? False? Nu te place nimeni da-ți dau toți like că n-au coaie să nu-ți dea? Că dacă nu-ți dau like la orice porcărie te superi și nu mai dai like, în ciudă, nici măcar când îți place ceva atât de tare încât a doua zi dai ”share”???
Apreciază, dacă poți, like-urile mele sincere și nu cere altele că n-am de dat. Nu-mi prostituez opiniile pe feisbuc și nici în altă parte.
Cât despre ”friends” povestea stă cam așa:
- dacă te cunosc și-mi ești antipatic(ă) nu suntem prieteni
- dacă nu te cunosc dar mi-ar plăcea (din pricina postărilor care denotă un IQ mai mare decât numărul de la pantofi) s-ar putea să devenim friends pe feisbuc dacă vrei și tu
- dacă te cunosc, mi-ești drag(ă), am băut beri împreună, am bârfit, avem ceva interese comune atunci sigur că suntem friends... măcar pe feisbuc și de la distanță.
În altă ordine de idei, fiind io mai sălbatic de fel, NU vreau să știu cine mi-a vizitat profilul, NU vreau să știu cine-mi e pe locul întâi la privit poze, NU joc nici un joc pe feisbuc și-n general NU-s sociabil.
Vă pupă tata pe toți frendzii și dușmanii la un loc.
Beware of the brain fart!
