Nestemate

"Like"-urile curg precum nestematele prostiei - zis-a ăl mai nou friend de pe feisbuc, dl. Mihai Alexandrescu, inspirat pesemne de șuvoiul de întelepciuni scuturate asupra noastră cu dărnicie de ”prieteni”, asociații culturale și primării avangardiste deopotrivă.

Lipsiți de ocupație (că dac-am avea treabă cu siguranță nu ne-am petrece vremea pe-aici) ne hlizim egal și tâmp la pozuțe drăguțe și citate din Coehlo și dăm like la orice pârț care în viața reală nu ne-ar smulge nici măcar un zâmbet.

E simpluț și călduț ca pișatul scăpat pe crac într-o noapte de iarnă după un chef monstruos. De ce zic asta? 

E evident mai comod să-i dai drumul decât să execuți o sumedenie de mișcări complexe cum ar fi: descheiatul la pantaloni, sprijinitul de perete (care e necooperant și se mișca apucat de streche), scuturatul și... cireasa de pe tort încheiatul fără să ți-o prinzi în fermoar... așa și feisbuc: zici ”la mulți ani” fără să fii invitat la chef când n-ai chef, dai like la poze de copii fără să riști s-asculți și povestirea despre ultimul scutec căcat și-n plus când te-ai plictisit, închizi fereastra și pa, spre deosebire de telefon pe care nu-l poți închide-n nas cuiva și de vizita la domiciliu de unde nu poți să pleci (de obicei) când te-ai plictisit fără să ofensezi gazda.

Iar jumătatea de zâmbet pe care ți-o smulge o poză de mâț crăcănat echivalează cu căldura plăcută și temporară a șuvoiului de pipi coborând spre bocanc.

În ambele cazuri te rușinezi dacă ești prins ”în timp ce” și te simți rece și gol după.

Feisbuc e comod.

Din păcate tot el a băgat de seamă că-i musai să ai cont pe feisbuc, altfel nu exiști