Știu c-o să sune extremist, dar e părerea mea și mi-o asum.
Ca să conduci un autovehicul pe drumurile publice ai nevoie de un permis care să ateste că știi regulile de circulație, dai examen - pe care-l poți pica.
Ca să practici o meserie, faci o școală, ai nevoie de un atestat - pe care nu toată lumea-l ia.
Ca să te angajezi treci prin interviuri, ești evaluat (în general) de niște oameni de meserie care încearcă să înțeleagă dacă ești potrivit pentru job - deseori se adeverește că nu ești.
Ca să puiezi, nu.
Orice pereche de dobitoci beți (de sex opus) care au avut noroc să nimerească gaura potrivită se pot reproduce în mod legal.
Oricărei perechi de dobitoci deseori beți, analfabeți și leneși li se permite să facă, să crească și să ”educe” un copil, sau doi, sau șapte.
Un omuleț care va fi lăsat în libertate printre noi, care în 99,9% din cazuri va ieși de aceeași teapă cu părinții și va ajunge la știrile de la ora 5 din varii motive.
Dacă părinții au tare genetice, ghinion, copilul le va moșteni.
Dacă părinții sunt dezaxați, ghinion, copilul va fi maltratat și-o să rămână pe veci mutilat sufletește și trupește.
Dacă părinții au o mare durere-n cur referitoare la odraslă și l-au făcut ”de gura lumii” sau crezând că-i vreo păpușă animată, o să crească precum buruiana pe marginea drumului, în pamperși până la 3 ani că e comod și n-are nimeni timp să-l învețe cum se stă pe oală, cu ochii-n televizor și cu botu-n chipsuri.
Un câine cu displazie coxofemurală e exclus de la reproducție și castrat din primele luni de viață, un om cu grave malformații genetice nu iar puiul lui defect va fi doftoricit, chinuit, cercetat pe toate părțile în numele umanității... că vezi Doamne ”viața e prețioasă” - E! Când e frumoasă, lină, normală.Când ai un copil a cărui speranță de viață e de 12 ani și ăia petrecuți prin spitale, singurul care se ”bucură” ești tu părinte denaturat, care ”te bucuri de copil așa cum e” într-un egoism care nu-ți permite să vezi chinurile prin care trece.
Un câine cu deviații comportamentale e exclus de la reproducție, un om nu. Așa că dragă părinte, cu creierii vraiște, care ți-ai abuzat nevasta și copilul, nu te mira când, ajuns la bătrânețe, o să-ți iei pumni în bot. Nu te mira, domnule bețivan, că-l aduni pe fi-tu din șanțuri la 14 ani, iar tu dragă mămică preaiubitoare a sexului opus, nu te mira că fi-ta-i curvă.
Am tot stat să mă gândesc dacă avalanșa de crime comise cu sălbăticie, de sinucideri, de boli nemaiauzite, cu care suntem bombardați sunt o consecință a ușurinței cu care se răspândesc știrile, a goanei după senzațional care scoate în față nemerniciile lumii în care trăim sau fenomenul ăsta al deprecierii rasei e chiar real. Evident că e o combinație de toate trei dar ele-s una consecința celeilalte într-o spirală vicioasă care tot crește. Degenerații vor să vadă ca se poate și mai rău creându-și astfel iluzia normalității prin comparație, mass-media caută să mulțumească publicul și, marginal, dă idei și altora.
Îmi vine în minte bancul ăla cu planetele.
Trece nuș ce planetă pe lângă Terra și-o vede tristă:
- Ce-i tu? Nu ți-i bine?
- Nu-mi e, am oameni...
- Las că-ți trec, și io am avut.
Cum ar fi dacă s-ar introduce o licență de reproducere?
Să se prezinte cuplul doritor de plozi la un birou de evaluare, să li se identifice intențiile, capacitatea de a crește și educa un pui de om, viabilitatea genetică.... Cum ar fi?
Unii ar primi licența pe loc, alții deloc și ar exista o categorie de mijloc care ar trebui să mai aștepte/ învețe/ crească.
Ar fi mai puțini copii pe străzi, mai puține crime și, cinic vorbind, mai puțină bătaie de cap pentru toată lumea...
Dar nuuu, vaaai, ce oroare, cum să faci așa ceva? Până și castrarea chimică e pedofililor e contestată de asociații umanitare. UMANITAREEE? Get real!
Bipedul e un mamifer care și-a luat-o în cap și se crede Dumnezeu... iar intervențiile lui ”divine” se văd pretutindeni.
Trăiască măreția rasei umane din ce în ce mai degenerată, mai puțin funcționala dar mai plină de bășini în cap, care va reuși probabil să-și taie craca de sub picioare mai curând decât ne-am aștepta.
