 |
| ...than dont fell offended if I shit in public when you do :-) |
De când cu curentul ăsta al alăptării la sân (cu care-s de acord, să nu se înțeleagă greșit) a venit și moda alăptatului în public... and you can call me bitch dar asta nu-mi mai place, cel puțin nu atâta timp cât nu se elaborează o etichetă, un cod de bune maniere.
Adeptele se miră că toți bărbații vor să vadă țâțe dar sunt împotriva alăptatului în public... păi na, ei vor să vadă și cururi dar nu cred c-o să treacă de vreun parlament legea căcatului în public... if you know what I mean... Ăstea-s treburi intime, se fac la adăpost de ochiu public și nu pentru că-i rușinos ci pentru că nu-i un spectacol frumos.
Și mai slăbiți-mă-mă cu întoarcerea la natură că n-am nimic împotriva alăptatului/ căcatului/ fututului în pădure... dar nu trăim în pădure.
Evident că m-am stârnit de la ceva: de la o madam care după ce și alăptat plodul în mijlocul aeroportului (și când zic ”în mijloc” chiar la centrul sălii de așteptare mă refer) și pân-aici nimic deosebit dar dup-aia s-a plimbat vreo două ore netulburată, cu cărări de lapte pe bluză, care se uscau în cercuri concentrice.
Cine mă cunoaște știe că nu mă îngrețoșez ușor și dacă-mi cade pâinea pe jos, o ridic și-o mănânc (mi-a căzut și-n locuri mai rele și tot n-am aruncat-o) dar spectacolul ăsta m-a făcut să icnesc de vreo două ori.
Acuma nu știu dacă-s io nebună dar mă, acasă dacă-ți dă oala cu lapte pe foc lași aragazul nespălat să-l vadă toți musafirii?
Din aceeași categorie ”io-s mamă, deci am drepturi” face parte și schimbatul scutecelor căcate în avion. Oameni buni, duhoarea care s-a răspândit într-o secundă și care s-a disipat într-o jumătate de oră (în ciuda faptului că personalul aeronavei a dat drumul la ventilație pe treapta maximă de ne fâlfâiau la toți hainele pe noi) făcea parte din categoria armelor chimice. Mie așa ceva NU mi se pare normal.
Băi fraților să vă trăiască plozii și să fie sănătoși dar pricepeți odată că pe voi vă înzestrează natura cu toleranță ca să vi-i puteți suporta, în timp ce pe noi aștilalți nu. Coană mamă io știu că schimbi 3 scutece căcate pe zi și nu ți se pare nimic spectaculos da-i căcatu lu fi-to, nu al lu fi-meo, IO ce vină am?
Dacă pe mine m-ar tăia o bășină și aș slobozi-o, TU cum te-ai simți? Ofensată? Păi, de ce?
Și dacă io m-aș apuca să urlu de plictiseală? Să știi că și eu mă plictisesc să stau 3 ore cu genunchii la gură, înghesuită în scaunul avionului... cum ar fi?
Părerea mea (și cine mă înjură să fie sănătos) e că plozii trebuie scoși în lume abia atunci când știu regulile elementare de comportament în public... totuși când zic ”în lume” nu mă refer la parcuri și locuri de joacă ci la locurile strâmte în care ceilalți sunt OBLIGAȚI, fie că le place, fie că nu, să vi-i suporte... că dac-aveam parașută jur c-aș fi cerut să-mi deschidă ușa să sar :-))))))))))))
Aaaa, și să nu uit: dovada că avionul nu-i locul propice pentru copii foarte mici e faptul că nu există scaune speciale pentru copii în avion. Adică în mașină iei amendă dacă nu l-ai legat/ asigurat pe bancheta din spate în scaun special conceput ca să-l protejeze, da-n avion îl ții în brațe la decolare și la aterizare când toată lumea e legată în centuri.
Nț, nu-i bineeee.
UPDATE: Vorbeam mai acu vreun ceas cu un prieten care are legături strânse cu lumea piloților de avioane de linie și-mi povestea că asta de-am pățit-o eu e NIMIC... s-a căcat un pasager adult pe scaun!!! CUUUUM??? Păi asta l-au întrebat și însoțitoarele de zbor și omu a zis că erau luminile pentru centuri aprinse și se cam zgâlțâia avionul și i-a fost frică să se ducă la budă așa că și-a dat cu chiu cu vai pantalonii jos (cu centura pusă) și s-a căcat că nu mai putea să-l țină...
