... așa numește Jeremy Clarkson mersul cu mașina pe partea stângă a drumului... dar să vă povestesc de la început...
Ajunși pe aeroportul din Larnaca, am fost preluați de un microbuz și duși la sediul firmei de închirieri. Făcusem rezervare pentru cea mai ieftină mașină cu gândul că oricum n-o să ne apucăm de raliuri pe-acolo și știu alte 100 de chestii mai interesante pe care să-mi cheltui banii, da-n veci nu m-aș fi gândit că o să am parte de un Nissan Pixo cu motorul cât cana mea de cafea și cu cutie automată.
Prima întâlnire cu mersul pe dos am avut-o chiar la ieșirea din curtea firmei când am luat-o evident pe interzis în hohotele de râs ale angajaților care cred că și-au făcut un obicei din a se amuza de deruta turiștilor.
Mersul pe stânga pân-la urmă nu-i mare scofală, drumurile sunt corect marcate, scrie pe toți pereții ”drive on the left” și oricum pe autostradă e complicat s-ajungi pe contrasens numai că...
Retrovizoarea nu e în dreapta sus, e în stânga, acolo unde n-o cauți niciodată.
Toate indicatoarele rutiere pe care, din obișnuință, te-ai aștepta să le găsești în dreapta drumului, nu-s acolo.
Ieșirile din autostradă-s tot în stânga, logic... și-n general toate-s invers.
Dacă adaugi la asta și faptul că n-ai habar pe unde trebuie s-o apuci ca s-ajungi unde te-ai pornit... te trezești în haos.
Io tot susțin că GPS-ul tâmpește șoferii, că-i face să umble cu capu-n pungă, că nimeni nu mai are habar unde se află dacă-i iei scula dar trebuie să recunosc că mulți neuroni mi-ar fi salvat de la scurtcircuitare.
Am aflat destul de curând și de ce se amuza cetățeanul de la închirieri când l-am întrebat care-i limita de viteză pe autostradă și dacă stă poliția la pândă... nu stă dar și dac-ar fi stat, io nu eram victimă că mizeria nu prindea mai mult de 120 decât la vale iar mersul la Lefkara care-i în creieri munților a fost o experiență... interesantă.
Traficul nu e aglomerat însă locurile de parcare-s puține așa că toată lumea parchează fără rușine pe sub semnele de oprire interzisă. I-au cam tremurat bucile Cotolanului când am lăsat prima dată mașina fix sub un astfel de semn, după care s-a lămurit că nu-i pericol așa că am continuat să parchez, la fel ca băștinașii, exact unde aveam treabă, singura condiție fiind să nu strâmtorezi prea tare traficul.
Mașinile de închiriat au toate numere de înmatriculare pe fond roșu (celelalte fiind pe fond alb sau galben) așa că localnicii cam știu cu cine s-au întâlnit și la ce să se aștepte, d-aia nu te claxonează și nici nu se miră prea tare de minunile pe care le comiți pe drum.
În concluzie: mașina o mizerie dar ne-au încăput valizele-n ea (aveam un dubiu când am văzut-o) și ne-a dus unde-am avut treabă, totuși a păpat cam mult combustibil pentru talia ei (450 km cu 37 de litri, adică un consum de 8 litri la suta de kilometri ceea ce nu-i o mare performanță economică pentru o tigaie de talia ei). Drumurile foarte bune, inclusiv cele naționale dar setate pe dos.
