... de ambe sexe, de care nu mă mai satur.
Într-o zi de vineri, când saiturile de meteo au promis soare și când colo ia-l de unde nu-i, m-am gândit să continui seria de topuri cu... muzică... doar, doar mi-o trece dispoziția de ”mă duc să mă culc că ziua asta merită ocolită”.
1. și nu în ordine aleatorie: Freddie Mercury - un timbru grozav, studii muzicale, sensibilitate și un lejer prognatism superior făceau ca vocea să iasă din el impecabil de fiecare dată. A fost singurul străin după care am plâns când a murit. Pentru exemplificare două capodopere: Barcelona cu Montserrat Caballé - un alt monstru sacru și Bohemian Rhapsody - pe care o știu pe dinafară deși mi se pare un sacrilegiu să încerci s-o cânți.
2. Frank Sinatra - cât pe ce să intre în clasamentul precedent pentru best voice for sex over the phone :-)))) dar m-am gândit să nu amestecăm lucrurile. N-o să pun răsfumata și răskaraokata My Way deși încă îmi mai place, ci Something Stupid și cine-a crezut că melodia asta-i a altcuiva... să stea 5 min la colț.
3. Annie Lennox - ex Eurythmics, o frumusețe stranie, perfectă with a twist... și ea și vocea: Sweet dreams
4. Regina Spector - echivalentul feminin al lui Freddie, pe lângă faptul că are o voce incredibilă mai și face cu ea ce vrea. Melodiile ei par ușurele până încerci să le cânți și-ți dai seama că-s... imposibile. Un fragment din Hotel Song a fost folosit într-o reclamă de pe la noi acum câțiva ani, pentru că-și scrie singură piesele, merită și-o a doua melodie Better.
5. Cyndi Lauper - știu c-o să ziceți că umblu la naftalină, dar mi-e destul de greu să ”punctez” vocile din zilele noastre, îs prea ”facute” din mouse. Deci Cyndi... urâțică, răgușită, trashy, genială: Who let in the rain si True colors.
6. Enya - Eithne Patricia Ní Bhraonáin (tineți-i voi minte numele dacă vreți, io l-am luat cu copy/paste de pe net), ok, ok, știu, vocea e bună dar nu-i genială, e pe listă pentru că primul ei album cunoscut, A Day Without Rain, e primul CD pe care-l pun la drum lung când vreau să-mi dau shut down la creier și să mă bucur de felul în care se așează mașina pe șosea la viteză. Din acest motiv absolut subiectiv îi pun trei melodii (life's not fair, umblăm cu pile): Only Time , Orinoco Flow și Caribbean Blue.
7. Brittany Howard - de la Alabama Shakes, o voce dulce, care nu-ți sparge urechile dar te plimbă pe unde vrea ea - Ain't the same - cu precizarea că e ”pe credit” nominalizarea, aștept să văd ce-i poate pielea în continuare.
8. P!nk - Alecia Beth Moore, o voce clară, puternică, una dintre puținele din zilele noastre care sună la fel de bine live ca și în înregistrări Fucking perfect . În plus dansează drăcește, Try e o poveste de violență domestică realizată magistral. Ca să nu mai zic că-i suficient de nebună ca să zboare în concerte:So what si varianta din concert la Why. Altă specie fraților...
9. Amy Winehouse - povestea asta nu e despre vieți zbuciumate și scurte ci despre corzi vocale, iar fata asta avea o privighetoare în gât și o tehnică imposibil de imitat, cine nu crede să încerce sa cânte Rehab (pe Xbox că ăla-ți arată obiectiv cât ai dat pe-alături c-așa și mie după o sticlă de vin mi se pare că-s cinteză :-)))) ) .
10. Hmmm, mai am un singur loc... știu c-am lăsat pe dinafară niște monștri sacri ai microfonului și o să vă șocheze ultima alegere din listă dar o iubesc pe Duffy și al ei effortless Mercy.