Când strămoșii noștri trăitori prin Africa și-au lepădat blana ca fiind nefolositoare și rămânând astfel în pielea goală, ne-au limitat posibilitățile de termoreglare astfel că de dogoare ne putem feri asudând dar de frig ba.
Desigur niște vizionari tribali au decis la un moment dat s-o ia înspre Nord, către tărâmul făgăduinței... Păcat că au dat de clima temperată. ”Termperată” vorba vine... că vara te topești și iarna te congelezi... deși media temperaturilor e decentă (ca să vezi câtă bază poți pune pe statistică).
Așa că singura soluție de supraviețuire peste iarnă a fost belirea altor animale întru îmbrăcarea chelosului om.
Că omu-i o specie stricătoare și invadatoare știm deja. Tăiem păduri, otrăvim aerul cu bășini de vacă argentiniană sau cu fumuri chimice, pe ape plutesc numai articole ”handmade”... bă dar când ne-apucă căința (da, știu, țin la cacofonia asta, e o figură de stil :-P)... nu ne-ntrece nici dracu.
Cum ar fi curentul anti-haină-de-blană... vai săracele animăluțe ucise cu bestialitate.
Dar porcul, puiul, vaca? Aaaa, ălea n-au față de animal de companie... dacă nu-i ”drăguț”... nu mi-e așa de milă.
Cum zici? Aia e o necesitate și blana e o fiță? Care fiță? Mie mi-e frig de mă piș pe mine și-mi curg mucii până-n barbă. Și nu mi-e frig că mă dau simandicoasă... mi-e frig că-n afară de scalp îs cheală (vezi? căciulă nu port... am blana mea și-mi ajunge.).
Să-mi iau o blană eco?
Care ”eco” trăzni-v-ar sfinții?
O blană eco din petrol al cărei proces de producție face atâta poluare că or să moară otrăvite de 10 ori mai multe animale decât intră într-o haină?
Aia eco care durează o iarnă și-apoi arată ca un șobolan ud de trebuie să-ți iei alta?
Aia care ține de cald numai când nu-i frig?
Aia care se electrizează de mă curentez de câte ori ating metal?
Eu port blănuri de animale pentru că strămoșii mei au fost tâmpiți și au venit cu pielea goală în frig.
Și dacă-i musai să-mi îndrept ceva păcate sau să păstrez un echilibru, prefer să nu mănânc industrie decât să port industrie.
Și ca s-o zic p-aia dreaptă: mă visez în fiecare iarnă într-o zonă cu climă caldă, unde pot să umblu-n pielea goală tot anul, unde mâncarea crește-n pom și unde aș putea să trăiesc o viață simplă de vânător-culegător... că mie munca nu-mi place. Na, c-am zis-o!
p.s. Singura soluție ca să-nceapă să-mi placă mie frigul ar fi să îmi crească în fiecare toamnă o blăniță fină, moale și deasă ca a vulpii polare. Faptul că blănița ar ajunge primăvara pe covor și prin așternuturi în formă de cocoloașe... nu m-ar deranja deloc, am pisici, știu cum e.
