Shoe box e o inițiativă prin care niște oameni darnici pun în cutii de pantofi cadouri pentru copiii defavorizați/ instituționalizați.
Pân-aici sună bine... necazul e că dacă e executată fără cap se transformă din ”facere de bine” în ”futere de mumă”.
Iată cum: cel care pregătește cadoul nu știe pentru cine e. E fetiță, e băiețel? Are 3 ani, are14? Și-atunci se merge pe cadouri ”universale”, de cele mai multe ori dulciuri.
N-am nimic împotriva bomboanelor și iubesc ciocolata dar înfundarea brutală a copiilor cu zahăr în preajma sărbătorilor mi se pare iresponsabilă.
Temerarii care se avântă la cadouri de altă natură (jucării, hăinuțe) riscă s-o dea în bară și mai rău.
Să ne gândim că deja copiii ăia-s depersonalizați, tratați ca o grămadă, nu ca indivizi și-atunci cum ar fi ca de Crăciun, când deschid, cu entuziasmul lor de copii, cadourile... fetițele să găsească mașinuțe, baiețeii păpuși și adolescenții botoșei?
Mie mi se pare nașpa de tot, iar mesajul pe care-l transmit heirupismele de ”binefacere” este: oricum noua nu ne pasă de voi, ne pasă de noi.
Noi o să mergem diseară acasă, să hăcuim purcelul de lapte și să ne umplem burdihanul conform datinei de sărbători cu creierul netezit de gândul că am făcut o faptă bună.
Și ei, copiii, o să rămână deziluzionați de cadoul nepotrivit, nedorit și inutil dar prezentat cu mult fast după care o ”să-și bage-n venă glucoză” de la dulciurile proaste dar multe.
Nici nu vreau să iau în discuție faptul că unii cretinoizi gândesc că shoe box e o ocazie bună să se debaraseze de hăinuțele rămase mici odraslelor proprii și de jucăriile uzate.
Să facem o distincție între cadouri și ajutoare.
Cadourile de adresează unor persoane (fie ele chiar mici și oropsite) ajutoarele se adresează instituției care le găzduiește.
Cadourile trebuie să fie obiecte noi, să aducă bucurie și să se potrivească destinatarului.
Ajutoarele... cu multă îngăduință... pot fi lucruri folosite dar în stare bună și neapărat utile.
Așa că, dacă vă arde de shoe box, hai să luăm de la casele de copii o listă cu numele și vârsta fiecăruia și să le pregătim cadouri care să-i bucure pe fiecare dintre ei!
Aaaa, și mai e ceva: lenea. Casele de copii din oraș au parte de toată atenția. Prăpădiților care-au apucat prin locuri uitate de lume... le rămâne să aștepte vreun străin rătăcit și milos că noi nu ne-am mișca cururile până la ei.
P.S. Dacă deranjul vi se pare prea mare există o variantă de mijloc: faceți pachetele separat pentru fetițe și băieței și pe grupe de vârstă... așa vă mai apropiați nițel de target fără prea mare efort... dacă și asta vi se pare complicat... mai bine lipsa.
