Albania - pregatiri si drumul

Necazul cu Google e ca atunci cand cauti ceva iti da in prima pagina "rezultatele relevante", adica cele cu cel mai mare numar de accesari, ori astea sunt, in general, si cele mai vechi (care au avut timp sa acumuleze vizualizari) iar in cazul unei tari ca Albania, care se schimba de la an la an, te induc in eroare profund.
Orice ati citi pe net, treaba sta asa:
Cetatenii romani intra in Albania cu buletinul (biroul de pasapoarte a zis "mi se pare ca avem conventie si se intra cu buletinul"... acest "mi se pare" ne-a costat peste 400 de lei, pasapoarte temporare plus taxa de urgenta).
Majoritatea asigurarilor auto care se fac azi in Romania includ Albania - e bine totusi sa verificati (daca simbolul tarii nu e taiat cu un X, inseamna ca e inclusa). Atentie totusi la traseu, daca alegeti varianta prin Kosovo, va trebuie asigurare suplimentara.
Daca masina nu e pe numele vostru (e pe firma) NU aveti nevoie de procura sau contract de comoda. Daca e in leasing... cred ca da.
Permisul de conducere romanesc e valabil in Albania.

Traseul pe care l-am facut noi a fost: Pitesti, Bucuresti, Giurgiu, Russe, Sofia, Ioannina, Kakavia, Saranda, total 1150 km dintre care 542 de autostrada.

Am plecat din Pitesti in dimineata zilei de 30 dec 2015, pe la ora 7.00. Tara era sub coduri colorate de zapada iar noi ne rugam doar sa apucam sa iesim din tara pana nu inchid competentii nostri drumurile.
Autostrada, o mizerie inzapezita, am mers cu 40-50 km/h in spatele unor pluguri cu lama ridicata care se plimbau alene.

A1 - nici nu ningea, nici vantul nu batea, dar nimeni n-o curata

Centura Bucurestiului, o ulita desfundata, traversata de 4 cai ferate bombardate - am facut 1000 de km prin 3 tari (Bulgaria, Grecia si Albania) si n-am trecut nici macar o cale ferata... astia unde dreaq le-au ascuns?
Bucuresti-Giurgiu - nedeszapezita, asfaltul de sub nameti destul de bun... solutia constructiva cu sensuri giratorii... o aberatie alla Romania.
Podul de la Giurgiu - ciuruit ca dupa razboi, o rusine nationala, la ce taxe cer, astupau gaurile cu monede si tot era mai bine.

Podul de la Giurgiu - astea nu-s cele mai mari gropi dar e singura poza clara ca saream pe scaune ca la rodeo

Iata-ne in Bulgaria - cu exceptia catorva locuri unde asfaltul nu e chiar ca-n palma se merge bine si tare. La dus drumul era plin de romani care se indreptau spre Bansko, agresivi in trafic, accelerau cand incercai sa-i depasesti, claxonau disperati iar la popasurile unde se opreau, WC-urile ramaneau infecte in urma lor (in general closetele sunt curate si civilizate la bulgari)- hotarat lucru, ne incapatanam sa ne facem de cacat (la propriu si la figurat) pe oriunde umblam.
La Sofia, GPS-ul nu ne-a bagat pe centura ci prin partea de nord a orasului, nu era mare aglomeratie asa ca am trecut relativ usor dupa care am ajuns la iesirea din oras (intersectiile cu centura) unde e un mare santier si atata noroi cat rar am vazut laolalta.
Sofia... balcanic contrastanta, cladiri noi si ruine comuniste, garduri de tabla ruginita, butoaie de tabla si constructii improvizate din varii materiale. Mocirloasa ca Bucurestiul, nici mai breaza, nici mai rea decat el.
Apreciez faptul ca orasul nu e pavoazat cu mii de beculete, probabil ca au gasit o destinatie mai buna pentru bani.
La noi, de sarbatori, lucesc orasele cu tichii de margaritare luminoase desi avem cele mai proaste drumuri din Balcani (nu zic din Europa ca ne-am arunca prea sus).

Mahala si concerte, sounds familiar?

Blocurile lor... la fel de urate ca si ale noastre

La Sofia te simti ca acasa :-)

A urmat un sector de autostrada cu cateva tuneluri si un drum clasificat ca DN dar cu 2 benzi pe sens si da-i bataie nene, cu acceleratia la fund ca aveam drum lung inainte.
Eeee si cand sa zicem hop, in apropiere de frontiera cu Grecia, ne baga GPS-ul nostru drag, cu harti de septembrie 2014, in mijlocul unui santier de nu mai stiam pe unde sa iesim, basculante-n stanga, macarale-n drepta, asfalt ioc, poduri ioc si se lasa noaptea. Un deja vu de care m-as fi lipsit avand in vedere ca singura data cand m-am ratacit prin tari straine, a fost tot in Bulgaria si tot cu GPS-ul in 2004.
Noroc cu o automacara insotita de o masina inmatriculata in Grecia, cetateanul de la volan stia engleza putina dar a inteles unde vrem sa mergem asa ca ridicand din umeri a zis "follow me" si am mers vreo 15 km pe un drum de santier rupt ca toate relele, cu viteza automacaralei pana cand ne-a scos in punctul de frontiera grecesc... ca pe cel bulgaresc l-am ocolit pe camp :-).
Prima bucata de drum la greci nu-i o mare sosea dar e decenta, iar cand intri in autostrada ti se lateste pe chip un zambet de satisfactie si bagi pedala la fund. Asfaltul impecabil, tunelurile spectaculoase, masini putine, soferi civilizati dar... ningea in draci. Taxelele (am schimbat mai multe autostrazi si fiecare se plateste separat) 2,4+2,4+1,2 = 6 euro in total si drumul a meritat fiecare cent - sa aveti marunt la voi ca mai sus de bancnota de 10 euro nu schimba la ghiseu dintr-un motiv intemeiat: v-ar umple de marunt.
Toate pozele de pe segmentul asta sunt facute la intoarcere - cand ne-am dus era bezna.

tuneluri in Grecia - cate unul pe sens, fiecare cu 2 benzi (unele chiar cu 3)

autostrada la greci

atentie... ursi... in autostrada

Ne amuzam cu juma' de gura ca se tine iarna dupa noi si ce bine ca nu stiu astia ca noi le-am adus napasta ca ne-ar trimite acasa cu zapada noastra cu tot.
La Ioannina se termina autostrada si se intra pe DN, drumul e bun dar ramai un pic dezamagit dupa ce-ai gonit ca in Germania sa reduci la 120 km/h.
De retinut: politia nu sta la japca nici in Bulgaria, nici in Grecia, nici in Albania. Ne-au oprit o singura data, in Grecia, imediat dupa iesirea din Albania, faceau o statistica, ne-au intrebat de unde venim si unde ne ducem si ne-au trecut intr-un tabel. A durat 3 min si drum bun.
La iesirea din Grecia spre Albania ne-au cerut procura pentru masina, i-am zis c-o am dar dupa stiinta mea nu-i necesara si mi-a dat dreptate (un mic exces de zel, singurul intalnit in tot drumul).
La albanezi... vamesul nu ne-a cerut pasapoartele desi e clar nu mai vazuse buletin de Romania pentru ca ne-a rugat sa-i aratam unde e scrisa data nasterii.
Paranteza: din prea multe informatii contradictorii, inainte de plecare am sunat la Ambasada Romaniei din Tirana, erau si ei in vacanta insa am dat peste un cetatean amabil care a sunat fix la punctul de frontiera de la Kakavia (pe unde urma sa intram) si a intrebat seful de vama ce acte sunt necesare. Banuiesc ca in urma acestei interventii s-a facut o informare catre vamesi pentru ca prea a mers treaba bine in ciuda faptului ca era clar ca se confruntau cu o situatie noua (de chitrosi ce eram n-am scos pasapoartele si nici procura masinii asa ca am trecut cu buletinele, talonul si permisul).
Cand a terminat de introdus datele in calculator, vamesul ne-a dat doua pliante cu harta tarii si "Welcome to Albania" si ne-a urat drum bun.

Si uite-asa, la ora 1 noaptea (12 la ei, ca-s cu o ora in urma) chiori de somn dar incordati de perspectiva necunoscutului am intrat in Albania. Drumul neasteptat de bun ne-a mai linistit... dar n-a durat mult ca ne-am trezit pe un segment imbarligat ca Transfagarasanul in urma unei dube care gafaia la deal. Ce dracu' cauta ala pe-acolo la ora aia? Soferul a semnalizat sa-l depasitm si s-a bagat c-o roata prin sant ca sa ne faca loc, aveam sa constatam ulterior ca majoritatea soferilor de vehicule lente fac asta.
Ne intrebam deja daca n-o sa dormim in masina avand in vedere ca checkin-ul la hotel era pana la ora 23 (ora la care dealtfel anuntasem ca ajungem). Har Domnului ne asteptau. Am picat cu nasu-n perna si pana dimineata n-am miscat.

Hotel Harmony - proprietareasa Margareta e aromanca :-)

La intoarcere drumul a fost mai liber si nu mai era zapada, am tras tare si am facut cu vreo 4 ore mai putin.
La iesirea din Albania (avand in vedere ca la Kakavia e principala poarta de iesire a marihuanei catre Europa), vamesii s-au uitat prin masina, au ciocanit portierele, s-au mirat de pietrele adunate de mine de la Borsh, s-au bucurat cand au vazut ca am luat ca suvenir vin, ulei de masline si raki... "bun raki, tine de cald :-)))". N-au fost acri, nici plini de importanta, si-au facut treaba repejor, ne-au zambit si ne-au urat drum bun... probabil ca nici n-aveam mutre de infractori.

Prin contrast, ai nostri, la Giurgiu ne-au cerut buletinele... iar io, cautand prin torpedo pentru ca nu le aveam la indemana (teoretic n-ar fi trebuit sa le ceara), zic sa fac o gluma si intreb "De ce? Altfel nu ne mai primiti inapoi?", imi raspunde acru ca o gogonea veche de 2 ani "Ba da, ca n-avem incotro."
Te-n cur pe ma-ta prietene... io-ti platesc leafa! Welcome to Romania!!!

In concluzie, topul soselelor (de la cea mai buna la cea mai proasta) e asa: Grecia cu minunata ei autostrada, Albania cu transalpinele ei, Bulgaria - ar fi de reprosat, pe anumite portiuni, faptul ca marcajele sunt cam subtirele si nu se vad bine noaptea iar la coada (ca de obicei) Romania cea europeana si plina de basini in cap, cu poarta de intrare in tara bombardata, cu centura Bucurestiului rusinoasa, autostrada deszapezita de soare (ca de utilaje sigur nu) dar cu beculete peste tot.
"Capra cat e de raioasa tot cu coada-n sus sta"... plini de mandrie nationala suntem ultimii din Europa! Mai aveam o sansa sa fie albanezii in urma noastra... am pierdut-o in 2008 cand aia s-au apucat de treaba!
Si daca va consolati cumva cu gandul ca albanezii sunt saraci, aflati ca au acelasi venit mediu pe cap de locuitor ca si noi :-).