O mamă își târăște plodul de 4-5 ani în fugă peste 4 benzi de circulație la 50 de metri de trecerea de pietoni.
Și ca ea sunt mii.
Un moș cu cușma pe ochi iese din benzinărie fără să se uite nici în stânga, nici în dreapta și taie calea la 3 mașini.
Și ca el sunt mii.
Un mațe fripte coboară geamul unui Q7 și azvârle-n scârbă un chiștoc în mijlocul străzii.
Și ca el sunt mii.
Fie nuntă, fie mort, participanții se înfig în claxoane, hăulind îndelung.
Și ca ei sunt milioane.
N-a mai căzut nimic din cer de 3 săptămâni dar mormanele de zăpadă noroioasă și întărită stăruie pe orice trotuar și topindu-se încetișor umplu metropola de noroi.
Peste tot.
Ora 20.00, stăm la casă la supermarket cu 3 produse pe bandă. În față nu e nimeni, în spate așișderea. ”Îl lăsați pe domnul doctor în față? E ginecolog!” - întreabă casiera. Și până să deschidem gura, se bagă în față o namila de om cu două cutii de lapte. Cred că stătea să nască, altfel nu-mi explic cum de n-a putut sta 3 minute la coadă.
Și ca el, toți șmecherii, indiferent de meserie și de poziția socială.
Și dup-aia îi zice ghinion.
Ghinion e când calcă mașina un copil, nu-i de vină mă-sa care l-a învățat, prin puterea exemplului să treacă strada în fugă.
Ghinion e când face un hodorog accident, nu e că joacă, de ani de zile, ruletă rusească cu șapca înfundată până pe ochi la volan..
Ghinion e când proaspătul însurățel își bate mireasa și ea stă, ghinion e când rudele ”îndurerate” se încaieră pe avere.
Ghinion e când ăla cu Q7 ia o mamă de bătaie de la cămătari sau ajunge la bulău. Îs nemernici ăia care l-au prins, nu-i el de vină.
Și tot ghinion când ginecologul omoară cu zile o mamă, că n-are răbdare s-o consulte și ”sare rândul” ca la magazin.
Norocul ar fi o molimă selectivă.
Una care să lovească instantaneu când o comiți și proporțional cu cât de mulți semeni de-ai tăi ai deranjat cu mârlănia ta măruntă sau cu gravitatea ei, dacă a fost una ”memorabilă”.
Cunosc puțini oameni cărora nu le-ar atârna măcar un muc (și le mulțumesc că există și-mi luminează viața) dar știu o grămadă care-ar muri în chinuri.
Suma nesimțirilor mici și mari, personale și guvernamentale, ale românilor și romilor deopotrivă, olfactive, auditive și tactile sunt un puternic solvent pentru patriotismul meu, care se sfrijește pe zi ce trece transformându-se într-o zeamă de lehamite foarte asemănătoare cu borâtura. Întrezărești bucăți din ce-a fost dar n-ai mai mânca-o.
