Cred c-am mai zis asta dar cu riscul să mă repet: noi, românii, nu vom da înainte atâta timp cât ne vom crede buricul pământului.
”Avem cele mai frumoase femei”, ăăă, nup! Avem femei frumoase, urâte, slabe, grase, proaste, deștepte, culte și țoape în proporții egale cu cele din majoritatea țărilor. Dar avem mai multe nepieptănate, mai multe șleampete, mai multe știrbe și-atunci ce folos că-s frumușele?
”Suntem cei mai deștepți”, ăăă, nup! Avem proștii noștri și nu-s puțini, în plus ne f..te o lene, ceva de speriat. Însă dacă prin ”deștepți” înțelegem șmecherași, descurcăreți, învârtitori... apoi da, la astea nu ne-ntrece nici dracu. Dacă prin ”deștepți” înțelegem cei câțiva olimpici care vor fugi mâncând pământul să-și facă un rost prin alte țări, atunci da. Dar cui folosește?
”Avem cea mai frumoasă țară, cu munți înalți, câmpii roditoare, mare, plajă, deltă”... nu-i ”cea mai” frumoasă, este ”una dintre” nenumăratele țări frumoase... prin care dacă n-ai umblat, n-ai de unde să știi.
În plus a noastră e îngropată sub gunoaie, tot a doua construcție nouă e un atentat la estetică iar drumurile îs bune de organizat Paris-Dakkar. Pe plajă mormane de coji de banane și semințe, în Deltă fiecare pelican a înghițit măcar un pet de 0,5L, jumătate din suprafața agricolă e pârloagă. În păduri am făcut măcel, orășenii întorși la țară dau rahatul la gârlă (cu tot cu detergenți, hipoclorit și tampoane), în orașe e ori praf ori noroi, trenurile au întârzieri de ore întregi și când pică un fulg închidem drumurile.
Atât putem! Atât ne duce capul!
Timp de 25 de ani m-am uitat prin curțile vecinilor unguri, polonezi, cehi și chiar bulgari și m-am tot amăgit cu gândul că la noi comunismul a fost muult mai rău decât la ei și d-aia suntem în urmă dar albanezii mi-au demontat teoria. Iată cum:
În Albania comunismul a avut o ferocitate greu de înțeles până și pentru noi.
Timp de 45 de ani, albanezii nu au avut deloc proprietate privată. Noi mai aveam o casă, un petec de pământ, un apartament, o mașină.
Ei n-aveau nimic-nimic, toată Albania era a statului.Cetățenii albanezi nu au avut voie să dețină autovehicule până în 1991. D-aia, cu circa 1000 de autovehicule în toată țara, nu e de mirare că drumurile erau ca și inexistente.
Noi mai ieșeam din țară, mai în URSS, mai pe la bulgari, ba chiar și prin țările vestice (ce-i drept... mai greu). În plus mai veneau oameni pe la noi și mai aflam una-alta.
Din Albania NU se ieșea, sub niciun motiv, iar de intrat intrau numai personalități alese de partid și care nu se spurcaseră la capitalism și nici la apucături progresiste (alde perestroika).
Albania a fost complet izolată de restul lumii după ce Enver Hoxha s-a stricat la gât, pe rând, cu sovieticii și cu chinezii.
După 1990, Albania a trecut prin vremuri mult mai grele decât cele de la noi, război, anarhie și falimentul întregii țări. De la sărăcie, la sărăcie lucie.
Nu exagerez dacă spun că reformele au început după 2000... și cu toate astea ne-au întrecut!
Țara e mai frumoasă decât a noastră (cel puțin partea de sud pe unde am bântuit noi dar promit că o să mă duc și în nord și vă povestesc): munții par un pic mai prietenoși, nu-s așa de stâncoși și ascuțiți, marea e albastră ca cerul, drumurile-s ca-n palmă (deși mai îndoite și mai înnodate decât Transalpina noastră).
Prin rigole, NIMIC, nu un PET, nu o pungă, nu un muc de țigară.
Du-te pe Transfăgărășan și numără gunoaiele dintr-un kilometru!
Prin curțile oamenilor (la țară, în vârf de munte), curat de zici că toți așteaptă musafiri. Uită-te în curțile românilor... până n-o avea o putină acoperită c-o folie și 2 cărămizi, până n-or fi 3 perechi de papuci pe scară, până n-o avea o coșmelie dărăpănată și șuie la care-i zice ”pătul”... mă... nu-i curte de ”gospodar român”.
Casele, toate, noi și vechi, păstrează stilul zonei, nu s-a apucat nimeni să-și facă bungalow hawaian în munte și nici ”castele cu turnulețe”. N-au lei la poartă și nici pitici de ipsos în grădini.
Pe șantiere s-a muncit și pe 31 decembrie și pe 1 ianuarie si pe 2 ianuarie. Magazinele au fost aproape toate deschise, la fel și terasele, cafenelele și restaurantele.
Uite câteva întâmplări care m-au dat pe spate și care, indirect, m-au lămurit de ce ne-a luat-o Albania înainte.
Am văzut în Sarade o scenă care m-a dat pe spate: un grup de vreo 8-9 tineri la 14-16 ani se plimbau în sus și-n jos pe promenadă. Vreo trei dintre ei aveau în mâini sticle goale de ceva răcoritoare. S-au desprins de grup și s-au dus la primul coș de gunoi. Coșul era plin (fusese lume multa pe Corso în ziua aia) și în loc să-i dea dracului p-aia de la salubritate și s-arunce sticlele pe jos sau să le pună moț la grămadă le-au dus până la următorul coș care nu era așa de plin.
Altă fază: mergem la o benzinărie, n-aveam lek dar aveam cardul. Îl întrebăm pe tip dacă putem plăti cu card, zice că nu, numai cu lek. Ne scobim prin buzunare, nema lek. Dăm să plecăm, ne oprește și ne întreabă dacă vrem să plătim în euro. Io care știam că iei țeapă la ”trocurile” astea am întrebat: la ce curs? A pus mâna pe telefon, a sunat un prieten și ne-a zis exact cursul cu care schimbasem la banca în ziua precedentă. Respect!
Alta: se duce Coto să spele mașina și intră în vorbă cu ”prestatorul” (ăla care spăla, incasa... el centra, el marca) și care vorbea italiană bine-bine. Află că omul are un hotel pe plajă dar ”Acum e iarnă, e gol... și eu ce să fac? Stau degeaba toată ziua? Nu câștig mare lucru cu spălătoria dar măcar nu mă plictisesc.”
Alta: unii vânzători (ca și pe la noi) spun prețurile în lek-vechi cu un zero în plus (ca la noi în milioane de lei vechi) și-uite-așa am ajuns să mă uit urât la o băbuță care vindea smochine cu 400 lek... dar pentru că mațul meu smochină poftea, i-am dat banii. A oprit 40 lek și mi-a dat banii înapoi certându-mă pe limba ei vreo 5 minute.
Să vă povestesc despre construcții... până să apuce guvernele (bune, proaste... cum erau ele) să reglementeze situația terenurilor, caselor etc. niște unii s-au apucat de construit alandala, care pe unde i-a tunat. Rezultatul? O aglomerare de blocuri puse amboulea, și de-a lungul străzii și de-a latul ei, și pe plajă și pe munte, și-n rezervații, și printre măslini... care cum s-a priceput. Majoritatea construcțiilor nu erau urâte, erau doar puse aiuristic.
A venit parlamentul în 2008 cu o lege care zice că dacă ai construit fără aprobare, imobilul va fi evaluat și dacă e pus pe terenul altcuiva, e urâtă construcția sau stă în calea planurilor de dezvoltare... o demolează.
Cum o demolează? Notifică locatarii cu 15 zile înainte să-și ia catrafusele și-i despăgubește la valoarea din contractul de vânzare-cumpărare (majoritatea s-au crezut șmecheri și au trecut în contracte sume mai mici ca să fenteze taxele). Demolează prin implozie cu trotil (e plin youtube de filmulețe). Cară molozul și pun gazon.
Factura de demolare, cărat moloz și gazon i-o prezintă dezvoltatorului care are 15 zile la dispoziție să plătească, în caz contrar intră la pușcărie... după ce s-au ocupat toate locurile libere la bulău și-au văzut că nu-i de glumă, dezvoltatorii plătesc facturile de demolare cu viteza luminii.
S-au demolat, numai în Vlora, în 6 ani, 2000 de blocuri... asta da punere în aplicare, nu? La noi le-ar fi luat 6 ani să formuleze ”normele de aplicare” și-apoi încă 6 să se gândească ce-i de făcut cu locatarii. Ăștia au rupt pisica și și-au făcut treaba.
Există și varianta în care, dacă imobilul e ok, pus bine și singura abatere e faptul că n-are autorizații, poate fi ”legalizat” contra modicei sume de 10% din valoarea de piață a imobilului.
Și uite-așa, dintr-un foc, au făcut albanezii rost de bani la buget, au făcut ordine în țară și s-au asigurat că nu mai construiește nimeni aiurea. Pam-pam!
A nu se înțelege că-s perfecți și trăiesc în Eden, dar merg în direcția corectă cu o viteză incredibilă și tot poporul trage la aceeași căruță.
După ce am văzut Albania, nu cred că noi mai avem vreo șansă să ieșim din rahat.
Nu cred că vom ajunge vreodată să avem o țară civilizată! Poate unii dintre noi se vor șlefui, poate unii dintre noi se vor apuca de muncă, poate unii dintre noi vor încerca să schimbe ceva... dar cu siguranță, nu suficient de mulți încât să poată impune celorlalți o dictatură a bunului-simț. Cocalarismul, șmecheria, oportunismul individualist și marele miserupism național NU pot fi înfrânte de o mână de oameni.
Guvernul și Parlamentul NU pot și NU vor face nimic atâta timp cât poporul NU vrea.
Ăia pe care îi avem la conducere și de care ne plângem în fiecare zi reprezintă vocea poporului, e inutil să ne facem o labă mentală și să dăm vina pe ”conducere”... ăștia suntem. P U N C T !
EU mi-am pierdut speranța în Albania !
Frateeee... Albania?!
