Dragă guvernule (plătit și din banii mei),
Mă roade de ceva vreme o întrebare: de ce mă persecuți?
De ce mă bagi în aceeași oală cu infractorii și cu hoții?
De ce îmi complici existența, care și-așa nu-i simplă?
Ce-ai cu mine? De ce vrei să plec? Că nu te-am deranjat cu nimic, și la doctor mă duc pe bani că mi-e frică de sistemul tău de sănătate. Nu ți-am luat un leu șomaj vreodată. nu mi-ai dat o lețcaie de finanțare, scutire de taxe, ceva cât de mic. Nu fac gălăgie, nu arunc gunoi pe jos. Ce-ai cu mine?
Am o firmă mică, încerc să reduc la maximum birocrația astfel încât să nu fiu nevoită să angajez un conțopist care să contribuie cu NIMIC și să ia leafă din ce produc doi muncitori.
EU fac identificare de piese, eu fac devize, eu explic de ce așa și nu altfel, eu fac programările, comenzile de piese, facturile, încasez, dau rest, fac pontaje, dau salarii. În plus fac curat în birou și răspund la telefoane. Până și cafeaua tot eu o fac.
Lucrez corect pentru că nu am timp să-mi bat capul cu matrapazlâcuri, nu le-aș ține minte, m-aș încurca în minciuni așa că mai bine mă lipsesc.
Plătesc toate dările la timp pentru că nu vreau să mă știu datoare și mă enervează cumplit când îmi trimiți scrisori inutile dar amenințătoare (plătite tot din banii mei), care ajung la două săptămâni după ce ți-am dat banii (la termen).
Și-acum vii și-mi spui că nu mai pot plăti furnizorii din buzunarul drept (casa de marcat) până nu-i mut în buzunarul stâng (registrul de casă). Eu știu că faci asta ca să-ți fie ție ușor la control dar mie mi-e din ce în ce mai greu să țin pasul cu invențiile tale.
Ultima deșteptăciune a fost aia cu Registrul de bani personali. Cam cum crezi tu că va funcționa? O să stau să liniez caiete A4 (ce precizie aproape germană, musai A4), să le înregistrez la Fisc și în timp ce te înjur copios din toți bojocii în fiecare dimineață, va trebui să mă concentrez să nu greșesc căci nu se pot face ștersături și adăugiri.
În plus stau și mă-ntreb, totuși, cum o să faci să verifici veridicitatea înregistrărilor: iei de bună ce zic salariații sau ai de gând să ne faci percheziție?
Pentru că vreau să te anunț că ți-am suportat toate aberațiile dar dacă vreun gealat de-al tău pune mâna pe mine sau pe lucrurile mele personale mergem de gât până la Haga.
E ca și cum ai pune toți cetățenii țării să poarte cătușe pentru că, neîndoielnic, printre ei există cel puțin un hoț, pe care tu nu ești în stare să-l prinzi prin mijloace consacrate și-atunci îi legi pe toți ca să fii sigur.
Când mă uit și că din banii mei ai umplut orașul de borduri peste care ai turnat asfalt gros, îmi dau seama că-ți scriu degeaba, pentru că ești absolut tâmpit și rupt de realitate.
Pentru că NU ești în stare să-ți colectezi taxele, ălea babane și multe, de la marii contribuabili care-ți râd în nas și-ți dau flit, te-ai gândit să pui bastonul pe prăpădiții mici care abia respiră.
Să-ți spun un secret, dar să nu mai zici la nimeni, când o să-i fi omorât de tot p-ăștia ca mine, talpa economiei, ăia mari or să se cărăbănească în China, o să rămâi o babă plângăcioasă care stă pe bancă în fața porții și se lamentează că-i săracă.
Prostia ta m-a mai enervat de câteva ori (ca atunci când mi-ai făcut favorul să mă faci microîntreprindere durându-te amarnic în cur de cheltuielile mele și impozitându-mă cu 3% din venituri, de-au fost trimestre când am adus de-acasă ca să-ți dau ție) dar a fost relativ benignă, numai că de data asta mă pui în imposibilitatea de a-mi mai desfășura activitatea și-am să te dau dracului cu proștii tăi cu tot.
N-am datorii la tine, o să-mi plătesc furnizorii și-apoi o să te salut fără respect și fără regrete luând cu mine tot ce știu să fac și lăsându-ți moștenire doi șomeri (dacă n-or vrea să vină și ei) căci dacă nu mă lași să muncesc, plec că nu știu să fur și nici nu vreau să învăț acum că-s prea bătrână ca să mă prostituez profesional.
Tot zic că plec și te tot iert de câte ori îmi mai pui o povară în cârcă, dar de data asta ai întrecut orice măsură.
Iadul, băi domnilor, e pavat cu intenții bune - iar voi ați dus zicala asta pe culmi nebănuite.
Cândva, cineva o să vă lege pentru subminarea economiei naționale dar va fi prea târziu pentru mulți dintre noi.
Hai sictir și adio!
