Mulțumesc în gând proniei gândindu-mă că ar fi bine, totuși, să întorc mașina și s-o parchez cu fața către direcția în care urma să plec.
Bag botul mașinii pe-o alee, dau cu spatele și mă pun pe direcție. Parchez ca o zână bot în bot cu Poliția și-i văd pe cei doi că icneau de râs.
Mă uit rapid în oglindă, să vezi dreaq că iar am plecat fardată numai la un ochi. Nope.
Între timp unul dintre ei se dă jos din mașină și vine spre mine. Strecor prin minte fulgerător tot Codul Rutier. N-am făcut nimic rău, poate s-or lua de mine c-am dat cu spatele în stradă dar nu venea nimeni... nha bun, hai să stăm de povești.
Mă salută, se vedea că abia se abține să nu bufnească în râs, celălalt din mașină râdea de-acum pe săturate.
Mă uit la prohab, mă uit la teniși... ce dracu am de râd ăștia?
Nu-mi cere actele... hmmm...
- Ce faceți?
- Mă duc la sală.
- Nu, nu, cu mașina ce faceți?
- Aaaa, păi am parcat-o... și mă uit să văd dac-am pus-o strâmb, muierește, c-o roată pe trotuar... neah, e perfect paralelă cu trotuarul, abia bagi coala de hârtie între jante și bordură.
- Dar de ce n-ați parcat direct? De ce ați întors?
Ete pula-mi zic în gând... n-ai mai avut de ce să te legi...
- Păi am vrut s-o pun în direcția în care urmează să plec, să nu mai fac manevre pe strada îngustă când oi fi obosită și-n plus poate se mai aglomerează.
Precizare: strada e deja foarte îngustă dar când sunt mașini parcate pe ambele părți... când e plină, întorci din 15 mișcări - treabă care nu mi-a dat de gândit nici măcar o clipă...
Omul din fața mea făcea eforturi disperate să nu râdă.
- Ce vedeți pe stâlpul de acolo? - și-mi arată cu mâna stâlpul de la intrarea pe străduță.
Prietene... n-ai nimerit-o, io de-aproape nu mai văd bine, dar la distanță sunt acvilă.
- Un morman de cabluri - zic.
Și-l văd cum se îndoaie cu mâinile pe burtă izbucnind într-un râs apocaliptic. Colegul lui coborâse și el din mașină. Râdeau amândoi cu lacrimi.
Eu eram statuia nedumeririi și aveam impresia că-s la Camera Ascunsă.
Printre hohote de râs și cu lacrimile veseliei șiroaie pe obraz îmi zice cu greu:
- Acolo... muahahahaha... pe stâlp.... muahahahaha... e un pătrat.... muahahaha... albastru... c-o săgeată albă... îndreptată în sus...
Haiti, am belit-o, cum dracu de nu l-am văzut? E drept că ne-am mutat de curând în noua locație și de cele două ori, cu asta trei, când am intrat pe străduță a trebuit să las să iasă din strâmtoare o mașină care venea din față... am presupus (futu-le de presupuneri că din cauza lor nu m-am uitat pe stâlp) că dacă vine ceva din față înseamnă că se circulă pe ambele sensuri.
Le explic oamenilor tărășenia, ei continuă să râdă (cred că nu-s prima care o comite, mai ales că restricția e destul de recentă), râd și eu, mânzește, ce-i drept... Mă întreabă de una, de alta, facem conversație... și mă trezesc din senin:
- Numai permisul să nu mi-l luați că io stau la țară, fac naveta...
Atât le-a trebuit, că s-au pus iar pe râs și mi-au explicat că încă n-am comis nimic că n-am apucat să merg pe contrasens dar că urmează având în vedere încotro stă mașina cu botul și mă roagă când plec să mă uit măcar să nu mai fie ei pe-acolo că mă ard de nu mă văd, la care io:
- Ai, să-mi bag... că de știam n-o mai întorceam...
Și dă-i și râzi... ne-am salutat cordial.
Când am ajuns la sală, încă mai râdeam așa că a trebuit să le povestesc colegilor tărășenia, ocazie cu care am aflat că mai mult de jumătate dintre ei habar n-aveau că strada e cu sens unic.
Fără să mă disculp, iată ce cred eu că nu-i bine acolo:
- din cauza faptului că locul e foarte strâmt, faimosul semn albastru cu săgeată arată pieziș către strada principală (nu în sus către străduță) iar strada principală e și ea cu sens unic deci e ușor de crezut că respectivul semn e un reminder al faptului că ești pe o stradă cu sens unic, ceea ce... știai deja.
- multitudinea de mașini care vin de pe străduță, în răspăr
- puterea obișnuinței
p.s. știu deja cine va râde mai cu spor citind asta :-P
