La remorca

Mi-am adus aminte, multumesc Dragos, de-o faza din acelea de pus pe lista cu 100 de lucruri de facut inainte sa mori.
Paltinis, iarna lui 2004 (sau 2005) o sedinta de organizare a parapantistilor, cu Aeroclub cu tot, toata ziua discutii cand pe contre, cand de acord, nici o concluzie.
Pe seara doua beri si un plictis infinit.
Partia n-avea nocturna.
Vine cineva cu ideea (scuze, nu mai stiu cine) sa ne dam cu skiurile. Dar cum?
Dragos, mandru proprietar de camioneta Dacia 4x4, zice:
- Va remorchez eu!
Cordeline, carabine, skiuri... hai!
Se ofera un elev sa stea in bena sa filmeze actiunea, saracu' nu stia in ce se baga.
Prima tura: Adi Buzan si eu, viteza... asa si-asa, ne-am tinut pe drum.
Ajungem in cabana, rosii in obraji si hiperexcitati. Povestim. Tomi Coconea vrea si el. Eh, hai sa mai mergem o tura.
Dragos capatase incredere, noi urlam "las-o mai incet" el intelegea "da-i bataie"... zburam cu 50 km/ ora, la curbe ieseam, din inertie, in afara drumului... elevul care filma si care tinuse usile deschise cu picioarele, se pravalise inauntru si vorbea singur.
Tomi, primul langa masina si schior de clasa, se distra sarind peste cordelinele noastre, noi ailalti, doi impiedicati, in spatele lui, aveam 4 picioare, 4 skiuri dar nu se mai stia care-ale-cui si izmenele maro.
Ajunsi, cu chiu cu vai, teferi la cabana, l-am luat la bestelit pe Dragos care a intrebat rotunjind ochii a mirare "vroiati mai incet? de ce n-ati spus?".
A doua zi aveam toti febra musculara in locuri inedite.
Sambata asta ne remorcam cu deltaplanul la Clinceni... sau era alta camioneta? Noi mergem, ca ne-a
chemat Dragos, vedem ce-o iesi!