Beware of the brain fart!

Beware of the brain fart!

joi, 17 martie 2016

Când aprozăreasa face legi și tehnocrații le implementează

Fiind un fan declarat al dreptului de a alege dar și un cetățean responsabil m-am apucat să citesc ”Ghidul privind implementarea... bla-bla-bla” de pe site-ul oficial www.gov.ro.
Și m-am căcat pe mine de râs, uite de ce:


1.
Spațiul public închis reprezintă orice spațiu accesibil publicului sau destinat utilizării colective, indiferent de forma de proprietate ori de dreptul de acces, care are un acoperiș, plafon sau tavan și care este delimitat de cel puțin doi pereți, indiferent de natura acestora sau de caracterul temporar sau permanent.
Prin ”perete” se înțelege orice element de construcție așezat vertical (sau puțin înclinat) care limitează, separă sau izolează:
- încăperile unei clădiri/ construcții între ele (pereți interiori) sau de exterior (pereți exteriori) și care susțin planșeele, etajele și acoperișul, respectiv;
- anumite spații ale unui sistem tehnic între ele (pereți interiori) sau sistemul tehnic de spațiul înconjurător. 

Acest ”ȘI” înseamnă că la clădiri, pereții trebuie să fie portanți, respectiv să susțină acoperișul. Dacă dugheana are acoperișul susținut de stâlpi și grinzi, iar pereții sunt numai de separație... nu-s pereți.
Buuun, deci: toate (sau aproape) clădirile noi cu mai multe etaje sunt excluse. 
Ca să nu mai zic de precizia termenului ”puțin înclinat” și metoda științifică și sustenabilă în instanță prin care organele abilitate vor stabili diferența dintre puțin înclinat și mult înclinat... Probabil pe principiul ”Uite-o pulă!, Aiaaaa????” - că nah, e după norocul fiecăruia... ce ți se pare ție pulă, mie s-ar putea să mi se pară glumă proastă - asta ca să te oftic și mai tare.

2.
În aprecierea caracterului de închis/ deschis al unui spațiu, nu se va ține cont de:
•  natura materialului din care sunt confecționați pereții sau tavanul/ plafonul/ acoperișul. Oricare ar fi materialul folosit la construcția pereților sau tavanului (zidărie, textil, lemn, folie plastic etc.) și oricare ar fi densitatea materialului (material perforat etc.), atât timp cât există un tavan și cel puțin 2 pereți, spațiul respectiv va fi considerat ”spațiu închis”;
•  caracterul temporar sau permanent al pereților sau spațiului. Dacă un element de construcție îndeplinește funcția de ”perete” (limitează, separă sau izolează) și este vizibil, spațiul din care face parte va fi considerat ”spațiu închis” chiar dacă elementul respectiv se poate plia, ridica etc. adică este perete doar temporar. 

Acum, tehnocrat așa, se contrazic nițel zicând ”oricare ar fi natura materialului”, io personal aș vrea să văd o clădire la care pereții din textil susțin acoperișul, fie el și din folie.

3. 
Scopul principal al interzicerii fumatului în spațiile închise de la locul de muncă și în spațiile publice închise este protejarea sănătății angajaților și a cetățenilor care se află în spațiile publice, prin evitarea expunerii la fumul toxic al produselor din tutun. 

Legea este benefică suplimentar pentru cei care fumează deoarece facilitează oprirea fumatului, precum și în cazul minorilor și tinerilor deoarece contribuie la prevenirea fumatului prin reducerea ocaziilor sociale în care se fumează și în care debutează, de obicei, consumul de tutun.

Pericolul cel mare, de fapt e aici, în bunele intenții așa că invit nefumătorii extremiști și intoleranți să înlocuiască cuvântul ”fumat” cu unul dintre zecile de cuvinte care desemnează chestiuni dăunătoare sănătății cum ar fi: alcool, grăsimi, zahăr, sex neprotejat, gaze de eșapament, zgomote, praf... și nu căscați plictisiți ca și cum asta nu s-ar putea întâmpla niciodată, precedentul a fost creat. 
Statul se amestecă în viețile personale impunând și definind conceptul de ”bine”. P U N C T !



Ăia care au apucat vremurile dinainte de Marea Bulibășeală (cunoscută oficial sub numele de Revoluția din 1989) să-și amintească de raționalizarea alimentelor pentru un trai sănătos (ce-i drept că pe-atunci erau infinit mai puțini obezi), a benzinei pentru limitarea poluării și de închiderea localurilor publice la ora 22.00 în timpul săptămânii și 23.00 sâmbăta pentru a asigura timp de odihnă clasei muncitoare. Dar și de norma obligatorie de 4 copii pe cap de femeie sănătoasă.  

Țineți minte de la mine:
Toate dictaturile au avut intenții bune. 
Toate dictaturile au început prin a da satisfacție majorității, nemulțumind minoritățile.
Toate dictaturile au ajuns să nemulțumească pe toată lumea atunci când au deținut controlul absolut.
Dictaturile sunt greu de înlăturat!

Dar voi bucurați-vă ca inconștienții că ați obținut ”victoria” asupra fumătorilor și data viitoare când vor interzice altceva (ceva de care nouă nu ne pasă) o să ne bucurăm noi ca tâmpiții și tot așa până o să interzică tot ce nu-i absolut necesar supraviețuirii.