Mă, s-a iscat una de-o vreme să ne învețe cum să fim femei.
Și s-a zbârlit maxim pornind de la afirmația că ”cel mai bun lucru pe care poate să-l facă o femeie este să nu aibă nevoie de un bărbat”... și toți bărbații au picat pe spate în extaz când au citit că ei sunt miezul (eh, puțintică răbdare c-ajungem și la ”o sug”, dar le luăm pe rând).
Cel mai bun lucru pe care-l poate face o femei este să nu aibă NEVOIE de un bărbat, astfel încât să-și permită luxul de a se ”combina” cu unul doar de plăcere.
Pentru că de NEVOIE îl iei pe primul care nu zice nu și-l legi cu lesa de frică să nu-ți scape și-l nefericești pe viață, nu că tu ai rămâne mai mulțumită de așa aranjament.
Pentru că de NEVOIE îl iei pe criterii proaste. Îl iei ca să-ți dea de mâncare, ție și la plozi și-n schimb îl fuți din când în când, îi faci ciorbă și-i calci cămășile. Îți iei un provider, nu un soț iar el își ia o slugă și-un surogat de mă-sa.
Și d-aia ajungi păpușă s-o sugi (la propriu) că nu mai ai fantezie să-l fuți până-i ies ochii din cap, plus nu-ți mai arde că ești obosită de la treburile casnice și nici lui nu i se mai scoală cu una cu două când umbli în trening, nepieptănată, mirosind a prăjeală, cicălitoare și veșnic nemulțumită că ți-a mâncat ”porcul” tinerețile și ce sacrificii ai făcut (și faci) pentru el, și el, nemernicul dracului, nu apreciază efortul și-ncearcă să-și aducă aminte cum erai când te-a luat și păreai stabilă pe picioarele tale, relativ autonomă, frumușică, spălată, parfumată și cu 25 de kile în minus.
D-aia stai la fereastră și-l aștepți întâi cu drag și-apoi, pe măsură ce întârzie, cu mătura... pentru că tu, de una singură, nu știi ce să faci cu timpul tău și te-atârni și te legi de el sufocându-l. Iar el trage de lesă până rămâne fără puteri, după care se resemnează și șade cu botul pe labe tot restul vieții.
Mie mi-e lejer greață de ”femininele” care pun laba pe-un prăpădit
apelând la instinctul lui ancestral de protector. Ăstea-s periculoasele
care-l leagă de ele cu ”nevoi”, îl condiționează cu responsabilități, îl
nefericesc cu datorii de îndeplinit, îi taie pula da-i lasă coaiele.
Tot ele sunt cele care declară că
”bărbații-s niște porci” pentru că tocmai le-au dat un jet de flit
(temporar doamnelor, stați liniștite) pentru una care se piaptănă zilnic
și nu miroase a tocană.
Și tot
ele vor aștepta cuminți pe cur momentul în care el o să înțeleagă că un
divorț îl va lăsa în curul gol, cu cămășile boțite și cu frigiderul
pustiu și-apoi, să fim serioase, cine-l mai ia plin de năravuri proaste
și de ticuri, cu burtă și cu zero chef de viață. Iar lui îi e, oricum,
frică de singurătate, că s-a obișnuit să fie servit și să se mișune în
jurul lui.
Genul ăsta de muiere nu învață independența decât atunci când e părăsită (și numai după varsă tona de lacrimi), căci să nu vă faceți iluzii domnilor, absolut ORICE femeie se descurcă la nevoie (excludem de-aici cazurile patologice) dar desigur carburantul care vă ține vouă motorul în funcțiune este iluzia NEVOII noastre de voi.
Obosiți înainte de vreme, cu burtă și chelie, cu planurile de viitor setate după data la care vin facturile de utilități, cu ochiu' mort, de pește fiert (ocazional și temporar luminat de trecerea vreunei fâțe cu fusta scurtă și țâțele-n vânt), alergând necontenit în competiția ”cum să câștigi mai mult decât cheltuie clanul, ca să-ți rămână de-o bere”) dar... puuula voastră... INDISPENSABILI cel puțin pentru una bucată femeie și un număr oarecare de plozi.
Io pe-al meu nu-l vreau așa. Al meu e liber și stă pentru că vrea, nu l-am legat cu nimic de drugul porții de teamă că n-am să mai știu adevăratul motiv pentru care nu pleacă.
Știe că l-am luat de drag și tot d-aia stau cu el.Nu trăim în Eden, c-ar trebui să fii măcar tâmpit să crezi că viața-i un borcan cu miere... mai scapă 2-3 ardei iuți înăuntru și ocazional câte-o căcărează... da-i mișto și-mi place.
Poate-om fi retardați dar încă ne cumpărăm jucării și ne îmbrâncim când jucăm tenis pe Xbox.
Nu trăim din amintiri, suntem în faza de acumulare (după 25 de ani), facem încă trăznăi (și împreună și separat) sau dimpotrivă dormim ca leprele pe canapea la film. Rareori ne pupăm în public pentru că n-avem nimic de demonstrat nimănui, nici măcar nouă.
Ce să zic? Am avut noroc! E nevoie de curaj ca să călărești iapa alfa și nu-s mulți care-ar fi în stare... de fapt, ca să fiu sinceră, nici n-am mai întâlnit vreunul.
Și da, măi păpușă, sunt puternică dar n-am de gând să mă rușinez din pricina asta. Îmi duc singură rucsacul vieții chiar dacă, în timpul ăsta, mă țin de mână cu un om.
