Beware of the brain fart!

Beware of the brain fart!

joi, 1 septembrie 2016

Ardei iute

Toamna lui 2004, Săcele - Brașov.
Cum veneam eu din Bunloc ca o zână ”călare” pe parapantă, aud în stație vocea vehementă a instructorului ”Stânga, stââângaaaaaaa, fă stângaaaa”.
Virez stânga și-n secunda doi îmi văd voalura și bocancii deodată. N-am apucat să mă gândesc că ăsta nu-i semn bun că eram deja înfiptă cu seleta în șanțul de la marginea aleii ce duce spre telescaun. Luasem în plin cablul de telefon.
Seara, la gazdă, pe când învârteam toți lingurile intr-o ciorbă de perișoare cum rar am mâncat, Adi freca între degete un ardei atât de iute că mirosea a chimicale până la mine. Deși mă trântise în sanț cu câteva ore înainte și începuse să mă doară spatele îi zic grijulie:
- Vezi să nu-ți pui mâna la ochi...
- Ce? Crezi că-s prost? - mi-a răspuns agresiv.
”Tempulamea” i-am zis în gând și mi-am văzut de treabă.

Terminasem de mâncat și pe când ne lungeam la povești, Adi s-a dus la budă. La întoarcere l-am văzut c-ar fi râs da-i luceau lacrimi în colțul ochilor și fața i se schimba la culoare, trecând de la roșu la mov, galben, verde. Abia a putut să zică:
- Nu la ochi mi-am pus mâna!