Beware of the brain fart!

Beware of the brain fart!

marți, 4 octombrie 2016

Ce-mi place

... cum știu toți ce-i mai bine pentru mine.
Ce-ar trebui să fac și mai ales cum.
De ce așa și nu altfel. Cu argumentul că ”așa se face” sau ”așa face toată lumea”... păi bă, dacă era pe-așa... încă mai scăpăram două pietre ca să aprindem focul.

Că iadul e pavat cu intenții bune nu-i o noutate.
Că nimeni n-ascultă ca să priceapă ci doar ca să aibă timp să-și pregătească replica - e un adevăr de-o banalitate infiorătoare.

Totuși, când ”ce-i mai bine pentru mine” coincide cu ce-i mai comod pentru tine, cât aș fi de naivă și predispusă congenital la credulitate, tot începe să mă roadă viermele mic și tenace al îndoielii.
Șvaițer mă face.

Dar bomboana pe colivă e când mă întrebi cu seninătate ”S-a întâmplat ceva?”... ”Aaaa, nu. Nimic, așa-s io tâfnoasă de fel!”.

Cum să facem? Așa?
Sau așa?

Că p-amândouă deodată n-avem cum.