Așa m-am săturat de fals.
De minunate și de grozavi.
De filozofelile gata mestecate, ușurele și simpatice.
De salvatorii planetei și-ai balenei albastre.
De binevoitori, de prea-drepți dar și de autoproclamații ciudați, ăia care-s ca nimeni, mai unici decât fulgul de zăpadă.
De prea amuzanți și de prea triști.
De veșnicii îndrăgostiți, de nefericiții suferinzi din amor.
De misogini și de misandre.
De interesanți și de interesate.
De ăia care prea știu de toate și de ăia care se îndoiesc de orice.
Toți pe culmi, care mai de care...
WOW!
Bă, da' pe la mijloc, așa... normal și banal n-o mai arde nimeni?