N-am apucat să mai scriu, a fost atât de mult de muncă într-un timp atât de scurt încât am atins un grad de oboseală peste tot ceea ce știam eu din experiențele precedente.
Nici măcar gânduri nu mai aveam în cap, toți neuronii lucrau să mă țină în poziție erectă încă un pic.
Cred că am ațipit la volan, prima dată în peste 1.000.000 km, dintre care mai bine de jumătate în drumuri foarte lungi, preponderent noaptea.
Am terminat tot ce-mi propusesem, am ajuns și la ore, am făcut mini-warm-up party și am picat.
Azi nu fac nimic, nu că n-aș avea ce, dar am intrat în "protecție"... poate doar un shopping mic... niște lămpi, ceva parchet... paaaana mea :)))) n-am stare...
Iubesc din ce în ce mai mult locul ăla, îi cunosc cotloanele, îi nimeresc întrerupătoarele pe întuneric. Devine, cu fiecare centimetru de pardoseala lustruit, cu fiecare priză verificată, cu fiecare bec schimbat, parte din mine.
Și fiindcă tot nu mi-a venit cheful să mă urnesc, o să vă povestesc ce-mi trecea prin cap acum vreo 3 zile (când încă-mi mai funcționau procesele cognitive).
Sunt perioade în viața oricărui om când îi e "călduț", confortabil, nici prea bine da' nici rău.
Rutină, bucurii mărunte, papa-bere-caca-nani.
Sunt perioadele în care nu te doare capu', nu ți se învrejuiesc gândurile, nu faci nimic grozav, nu ești creativ... stai ca morcovu-n pământ.
Băi nene, și din seninul ăla fără niciun nor, îți vine de unde nu te-așteptai, un șut în cur de proporții megagalactice. Acuma ce-i drept, venea cu girofar și sirene da' tu, bou de vacă, ai crezut că nu vine spre tine... că n-are cum.
Și după ce vezi stele verzi, și după ce termini dialogul intern despre "Cum morții mă-sii? Și de ce?"... îți dai seama că te-ai trezit.
Culorile-s mai vii, sunetele se aud altfel și te năpădesc un căcălău de idei, unele bizare, altele chiar practice (disclaimer: n-am tras pe nas, n-am băut și-am fumat doar tutun).
Personal cred că de-aici vine vorba "orice șut în cur, e un pas înainte" :)
Beware of the brain fart!
