M-am încumetat să intru în camera tehnică... puteai să-ți faci funie să te spânzuri din hățișul de pânze de păianjen care atârnau peste tot. Aia a fost partea ușoară, scara mi-a dat de furcă... abia am ajuns cu coada extensibila la maxim și stând în poante...
Căratul aspiratorului pe scări a fost... floare la ureche :) trei saci plini într-o oră... și am aspirator, nu jucărie, o namilă de-l ridici cu două mâini.
Am spălat capacele de la ventilație, așa am aflat că-s albe, nu bej.
Cu mopul... cam la 4 mp trebuie să schimb apa.
Pe la o vreme am auzit pași pe scară, mă uit...Oana, c-o sticla de vodcă în mână, mi-o întinde și zice:
- Ti-am adus de mâncare!
Acum nah, nu-i un secret pentru nimeni nu-s maica Teresa și e drept că etanolul e un combustibil eficient da' cred c-oi fi făcut vreo mutră, că Oana s-a corectat repede:
- Nu astaaa, a făcut mama chiftele și ți-am adus și ție.
Da-ți-ar Bunuțu' sănătate!
O pauză cu chiftele, vodcă și cafea era tot ce-mi trebuia ca să mă restartez că eram cam "tăvălită".
Mâine iar mop, că-n ritmul în care trebuie să schimb apa... 230 mp sunt o aventură.
P.S. Vreau să-mi pun în capul scării un răboj, să văd de câte ori urc scările pe zi, febra musculară de la buci mă inspiră să fac asta.
Beware of the brain fart!
