Nu-s superstițioasă: am avut mâță neagră, am varsat sare, am spart oglinzi și trec pe sub scară netulburată... bă, da' numărul de ceasuri rele de azi m-au făcut să ma gândesc că poate-i marți.
Nimic nu s-a legat.
Toată ziua am alergat după mincinoși, d-ăia care zic că fac și dup-aia se șterg la cur cu promisiunile.
Toată ziua am așteptat după cineva sau ceva.
Până și pietonii care mi-au sărit în fața mașinii au fost mai mulți decât de obicei și n-am prins niciun semafor pe verde.
WTF?
Ori e un semn că trebuie s-o las mai moale, c-am sărit calul... ori mi se testează răbdarea... well, de toate am, numa' d-aia nu!
În schimb am altceva: ecou! Și dacă nu fac ceva să scap de el, o să mă coste sonorizarea cât o garsonieră mititică.
Așa că bag două beri și mă culc, în speranța că o să uit ziua de azi și-o iau mâine de la capăt, cu entuziasm.
Beware of the brain fart!
