Am luat-o de dimineața: contractul de închiriere, făcut după toate regulile artei și acoperind toate situațiile... nu e destul de bun pt. camera de comerț... dar e înregistrat la finanțe, bag pewla cine-o mai face altul!
Artificiu, totuși notificarea trebuie semnată de proprietar. Mă duc, dau ușa de perete și-i bag sub nas hârtiile. Semnează ca primarul și apoi întreabă "Ce-am semnat?"
I love you men :)))))
Citește, se prinde și zice:
- eheee, abia ai început! Credeai că e ușor?
- nu, nu credeam că e ușor, dar acum n-am timp să frec hârtii.
Zece minute mai târziu, îmi sare în fața mașinii cu bița.. era să-l calc! Oh, noooo, ești ultimul pe listă, șezi blând!
Ieri, printre altele, am vopsit "nuca-n perete"... portocaliu, cum altfel? S-a transformat în subiect de discuție:
- Ce e asta?
- Ușa către Narnia sau the door to wonderland, cum vrei să-i zici :)
Din toată treaba am găsit timp să curăt și să umflu bicicleta, ba chiar am încercat (modest) trickuri demult uitate. Când am văzut ce cărări las pe parchet, am renunțat și, guilty as charged, am luat mopul și am curățat. Să nu mai spuneți nimănui... shhhh!!!
Pe seară am trecut prin mână un raft de cherestea de la Dedeman, căutând 8 bucăți drepte... am găsit, dar mi-e greu să duc țigarea la gură... am febră musculară (iar).
Am luat o sticlă de Jack și i-am declarat război... n-am de gând să pierd, așa că vă urez noapte bună (până mai pot) :)
Beware of the brain fart!
