Mă țin mândră că am condiție fizică bună dar manipularea zilnică a 40 de fotolii, uneori ridicate cât să treacă peste alte obiecte (mese, tabureți, cutii cu mochetă) mi-a venit de hac. Nu pot să le târăsc pe parchet că se zgârie, pe mochetă nu alunecă.
ROȚI, le-am pus roți.
Pe Boschulică, șurubelnița electrică, o cumpărasem acum vreo lună, la ofertă împreună cu un alt acumulator... mai bin' să fie decât să lipsească.
Azi am descărcat ambele acumulatoare. Și dacă în alte zile treceam prin mână câteva zeci de șuruburi, azi am înfipt 326. De unde știu? Am cumpărat, aproximând cu pumnul, 327 (așa a zis cântarul de la Dedeman) și mi-a rămas unul. Ălea deșurubate nu se pun.
Mă gândeam de dimineață că e mișto să ai febră musculară peste tot, nici măcar nu poți să te vaiți că nu știi ce te doare mai tare. În plus înveți s-o ignori. E nașpa când e într-un loc, dar când e generalizată, parcă se anulează una pe alta și deși doare, te bufnește râsul.
Weekendul ăsta mi-am mai făcut un prieten: trafaletul cu blăniță. Ăla din burete moale face spume, ăla din burete tare te rupe că trebuie să apeși ca apucatu'... blănița rulz! Șase tăvițe, șase trafaleți, 6 culori... curcubeu în capul meu!
Și scara... hopa sus, hopa jos să văd dacă-i drept. Hopa sus cu trafaletul, hopa jos că-mi trebuie altă culoare.
Un' te duci? La sală :))))) nu la aia de forță dar e totuna!
Indecisă, îl întreb pe Coto: azi mă joc cu vopsele, ce pantaloni să sacrific?
- Oricare, și-așa ți-s mari toți și trebuie să-ți cumperi alții!
M-a dat pe spate logica masculină :)))))
"Ciuc, încă una și mă duc"... noapte bună!
Beware of the brain fart!
