Ca și acum nu prea mai aveam piele în palme (în afară de bătături), ca și acum eram cu capul în pioneze, ca și acum eram în panică.
Închiriasem un spațiu cu găinaț de cioară pe pereți (avea un geam spart), tot o tonă de gunoi am scos și de-acolo. Am demolat, construit, vopsit, instalat. Am avut ciment și-n cur și mi-am tras doze de diluant de mă invidiau aurolacii. Am slăbit 10 kile într-o lună și amețeam dacă mă ridicam brusc. Dar a fost gata la timp.
Am pe undeva pozele de la inaugurare, aveam părul lung, roșcat cu picățele de vopsea gri și pantalonii strânși cu o curea în talie că-mi curgeau la vale până jos. Mi-am salutat un prieten de 3 ori, până când mi-a zis "soro, ești praf, du-te și culcă-te" :))). Când am apucat să dorm, am făcut gaură în saltea vreo 10 ore și tot obosită m-am trezit. Mi-am revenit într-o săptămână și... am plecat un weekend la zbor (cred că asta o să fac și acum).
Paso Adelante are deadline-ul pe 4 noiembrie 2017.
Ce concluzii tragem noi de aici?
a) istoria se repetă
b) mă apucă proiectele toamna
c) o să fie bine :)
d) dacă păstrez tiparul, următoarea mare "aventură" va fi la începutul lui decembrie 2024... mi-e și frică să mă gândesc... d-aia nici n-o s-o fac!
