Vaaaai, ce dezamăgire... rețetele sunt complicate și conțin ulei, lapte și alte chestii care n-au ce căuta acolo iar cantitatea de drojdie e mult peste normal. ”Râșnița” te strică de cap cu sunetele ei ciudate măcar 3 ore (pentru cea mai simplă pâine) iar produsul final e cam compact după gustul meu.
Cu siguranță trebuie să existe o cale mai simplă, mi-am zis, și după 2 zile de căutări am găsit rețeta pe care v-o prezint mai jos.
Trebuie să precizez că prima dată când am făcut-o n-am crezut că o să iasă (aluatul e atipic) și am rămas cu gura căscată la vederea rezultatului final.
Ingrediente:
1 kg de făina albă cernuta prin sită (nu vă puneți baza în faptul că punga din magazin conține un kil de făină că nu-i așa, cântăriți)
680 ml apă chioară - mai mult sau mai puțin în funcție de condițiile meteo și de gradul de uscare al făinii (fără frică, nu-i o mare filozofie și pâinea asta iese și dacă o zbârcești nițel la cantitatea de apă). Apa să fie fără clor că altfel ”amețește” drojdia.
30 grame de drojdie proaspătă (cică se poate și cu uscată dar n-am încercat și nu știu cantitatea)
4 lingurițe de sare cinstită (grunjoasă și fără iod, arome și alte mizerii)
Preparare:
Se dizolvă drojdia într-o jumătate de cană de apă (din cei 680 ml) și se lasă pe calorifer până-s gata celelalte ingrediente (nu se întâmplă mare lucru cu ea, cel puțin nu vizibil).
Se cerne făina într-un vas mare-mare (care încape totuși în frigider și pentru care avem un capac) și se pune sarea.
Cu un linguroi de lemn (curat, fără iz de tocană) amestecăm apa, făina și maiaua (aia care-a stat pe calorifer nițel).
Aluatul rezultat trebuie să fie moale, nu e un aluat care s-ar putea frământa, nu e un aluat care ”se ține”, e o păpălașcă nițel mai groasă.
Aici intervine dozarea apei:
- dacă aluatul pare prea solid sau apa nu-i suficientă ca să înglobeze toată făina, adăugați apă (puțin câte puțin) - nu vă notați cantitatea, e inutil... mâine nu va mai fi la fel. Dacă făina e proaspăt cumpărată din magazin sunt șanse mari să vă ajungă apa din rețetă. Dacă făina a stat prin cămara o vreme... sigur nu ajunge. În plus, iarna atmosfera e mai uscată = apă mai multă, vara... viceversa. Nu vă bateți capul cu asta, aluatul poate fi prea tare, dar prea moale nu-i problemă (acuma nah, în niște limite de bun simț).
Castronul cu aluatul se acoperă cu un capac (o farfurie mare, folie alimentară, etc) și se bagă la frigider până a doua zi, e o pâine cu dospire lentă adică minimum 12 ore, ideal 24.
 |
| așa arată aluatul după 24 ore de dospire la rece |
Între timp se aprinde cuptorul pe temperatura maximă (220-250 grade, cât poate fiecare) și în el se pune la încălzit o cratiță cu capac, suficient de mare cât să cuprindă dublul aluatului.
Când cuptorul e fierbinte și a trecut timpul de ”relaxare” al aluatului urmează ultima fază.
Se crestează ”fața” aluatului cu un cuțit ascuțit. Se scoate cratița din cuptor, se îndepărtează capacul și se trântește fără menajamente aluatul în ea, cu ”îndoitura” în jos și cu crestezurile în sus. Se pune capacul pe cratiță (dacă e de sticlă, e și mai bine că se vede prin el) și se bagă la cuptor pentru 35 de min.
Minutele astea-s iarăși o treabă relativă, cu cât aluatul e mai ”ud” cu atât timpul de coacere va fi mai lung, iar 35 de min îs minim la 220 de grade.
Când ”i-a sunat ceasul” se ia capacul de pe cratiță și se mai lasă la cuptor fără capac încă vreo 5-7 minute.
După ce-au trecut minutele de mai sus, și după o evaluare vizuală a pâinii, putem verifica aluatul cu o frigăruie de lemn (clasica scobitoare e prea scurta): dacă se ia aluat pe bețigaș și aluatul e lipicios îi mai dăm 5 min, dacă nu... treaba-i gata.
Scoatem pitușca, o înfofolim cu un șervet, și o punem la răcit pe un grătar. Nu puneți pâinea la răcit în plan pentru că va face condens și se va înmuia.
Poate c-a fost cam lungă povestea dar facerea în sine durează cam așa:
- 10 min să te-nvârți după ingrediente, să dai drumul la muzică, să clătești blidele și să le ștergi
- 5 min să amesteci cele 4 ingrediente
- 5 min să întinzi-împăturești aluatul
- 5 min freci cuptorul (bagă, scoate, încearcă)
Timpul de dospit nu se pune că nu stai s-o păzești, la fel și timpul de copt.
Pâinea rămâne proaspătă cam 3 zile și mâncabilă vreo 7 dar oricum nu apucă așa că asta-i o informație inutilă.
Pentru cei care vor să se distreze adăugând în pâine varii chestii iată câteva secrete:
- se pot adăuga semințe, nu mai mult de 100 de grame la o pâine de 1 kil și se pun în aluat de la început
- se poate face din făină integrală dar iese mai compactă
- se pot adăuga făinuri din alte cereale (secară, quinoa, orice-ți trece prin cap) cu condiția să nu depășească 50% și totalul făinii să fie tot 1 kil.
